In postul trecut s-a intamplat sa avem o vizita care s-a prelungit, astfel ca pravila pe care-o aveam fiecare din familie a ajuns la o ora foarte tarzie. Intr-o doara, i-am propus fiului sa ne facem pravila impreuna (el avea cativa psalmi, iar eu... nu conteaza). Spre uimirea mea, a raspuns bucuros. De-atunci, cand sunt acasa, ne rugam impreuna si nu pot sa spun, ca si parinte, ce-i in sufletul meu si cat de mult i-am multumit lui Dumnezeu pentru asta.