[Mihnea Dragomir]

Ideea asta, că politicienii de la Bruxelles sunt băieţii răi, pe când politicienii de la Atena sau de la Bucureşti sunt băieţii buni, eu nu o cumpăr.

Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în Grecia, ca şi ceea ce se întâmplă în România, sunt probleme de sistem: democraţia îşi arată propriile limite. Atunci când legislaturile durează maximum 4 ani, se întâmplă ceea ce s-a întâmplat şi în Valahia şi Moldova în perioada fanariotă, când ne conduceau grecii: jaf naţional. Inexistenţa unei politici durabile şi duhul schimbării de dragul schimbării şi chiar de dragul îmbogăţirii rapide este rezultat intrinsec al orânduirii democratice, care nu se bazează pe omul natural, ci are în vedere un om utopic. Monarhistul din mine râde: susţineţi că cel mai bun fiu al poporului român este Băsescu, după cum cel mai bun fiu al poporului francez este Sarkozy ? E comic unde s-a ajuns la doar 200 de ani de la "Liberte, Egalite, Fraternite !" Democraţia şi-a făcut socoteli că poporul, preocupat de viitorul patriei, votează pe cei care prezintă mai multe garanţii de a fi preocupaţi de binele general. În realitate, vulgul votează cu burta nişte politicieni demagogi preocupaţi de îmbogăţirea cât mai rapidă, că vin alegerile viitoare şi Dumnezeu cu mila. Aţi mai auzit ceva de grofii democraţi: Crin Halaicu, Viorel Lis, sau acel baron al marmurei şi bordurilor al cărui nume, momentan, l-am şi uitat ? Şi-au luat conturile cu ei şi au plecat. În locul lor, vor veni mereu alţii. De la Moscova, de la Washington, de la Bruxelles sau aduşi de Dâmboviţa, pentru mine e totuna. Sunt doar două feluri de a organiza statele: în baza dreptului divin sau în baza dreptului oamenilor. Statul nostru, ca şi statul grec, ca şi majoritatea statelor din Europa, este organizat în baza dreptului oamenilor. Iar care sunt oamenii, puţin importă: în fond, după natura lor, ei sunt mereu aceiaşi.