În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Ideea asta, că politicienii de la Bruxelles sunt băieții răi, pe când politicienii de la Atena sau de la București sunt băieții buni, eu nu o cumpăr.
Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în Grecia, ca și ceea ce se întâmplă în România, sunt probleme de sistem: democrația își arată propriile limite. Atunci când legislaturile durează maximum 4 ani, se întâmplă ceea ce s-a întâmplat și în Valahia și Moldova în perioada fanariotă, când ne conduceau grecii: jaf național. Inexistența unei politici durabile și duhul schimbării de dragul schimbării și chiar de dragul îmbogățirii rapide este rezultat intrinsec al orânduirii democratice, care nu se bazează pe omul natural, ci are în vedere un om utopic. Monarhistul din mine râde: susțineți că cel mai bun fiu al poporului român este Băsescu, după cum cel mai bun fiu al poporului francez este Sarkozy ? E comic unde s-a ajuns la doar 200 de ani de la "Liberte, Egalite, Fraternite !" Democrația și-a făcut socoteli că poporul, preocupat de viitorul patriei, votează pe cei care prezintă mai multe garanții de a fi preocupați de binele general. În realitate, vulgul votează cu burta niște politicieni demagogi preocupați de îmbogățirea cât mai rapidă, că vin alegerile viitoare și Dumnezeu cu mila. Ați mai auzit ceva de grofii democrați: Crin Halaicu, Viorel Lis, sau acel baron al marmurei și bordurilor al cărui nume, momentan, l-am și uitat ? Și-au luat conturile cu ei și au plecat. În locul lor, vor veni mereu alții. De la Moscova, de la Washington, de la Bruxelles sau aduși de Dâmbovița, pentru mine e totuna. Sunt doar două feluri de a organiza statele: în baza dreptului divin sau în baza dreptului oamenilor. Statul nostru, ca și statul grec, ca și majoritatea statelor din Europa, este organizat în baza dreptului oamenilor. Iar care sunt oamenii, puțin importă: în fond, după natura lor, ei sunt mereu aceiași.
|