[glykys]

Raoul si Laura, sa va rugati pentru ai vostri! E tare trist cand copiii se roaga sau fac faptele credintei, dar parintii li se opun sau cand copiii invata ABC-ul credintei de altundeva decat din familie, cand membrii familiei se instraineaza unul de celalalt, cand nu suntem in comuniune...
Nu ii mai bateti la cap, ca nu o sa ii puteti schimba asa. Doar sa va rugati si pentru ei, sa le lumineze Dumnezeu mintea.

OmBun si Ioan Cezar, e bine ca invatati de la fiii vostri. Mare dar v-a facut Dumnezeu!
Ioan Cezar, eu tot cred ca nu realizezi ce ai in ograda si iti repet sa te gandesti in cat timp si prin ce nevointe ai putut tu sa descoperi adevarata credinta. A, ca unii o au, by default, asa cum este Tudor, este altceva.

Mai astept parerile voastre si vreau sa citesc si eu despre familii care se roaga impreuna. O idee buna, de pus in practica de catre cine poate, fireste, ar fi sa spunem cu totii Tatal nostru atunci cand ne asezam la masa. Sau macar sa ne inchinam impreuna. Asta functioneaza la mine si cred ca ar functiona si Tatal nostru. De asemenea, imi aduc aminte ca atunci cand mergeam cu totii la cimitir, bunica ne punea sa spunem impreuna Tatal nostru, cu voce tare. I-a pus sa zica si in timpul cutremurului din 1977. Masa si prezenta mortii, acestea doua imi raman pentru mine, asadar, cadrele in care se poate manifesta comuniunea in rugaciune cu familia. La biserica e altceva, fireste.

Sunt de parere si ca rugaciunea creeaza niste punti. Se realizeaza o relatie sufleteasca foarte apropiata cu persoana alaturi de care te rogi, chiar daca nu se regaseste si in sfera sociala. De pilda, mie imi sunt mai apropiate sufleteste persoanele din biserica, desi cu majoritatea nu am schimbat nicio vorba, decat persoanele cu care petrec foarte mult timp si despre care stiu vrute si nevrute. Acelasi lucru pentru persoanele (vii sau moarte) pentru care ma rog ocazional, desi poate ca nu le-am vazut de mult timp sau nu le voi mai vedea niciodata.


Am auzit de familii care se roaga impreuna s-a intamplat, culmea, la TV, intr-un reality show, gen schimb de mame. Numai ca era un schimb de familii. Doi adolescenti dintr-o alta familie au trebuit sa locuiasca cateva zile la alta familie (doi parinti si doi copii, tatal era preot ortodox undeva la tara). Si era tare amuzant cum il ruga parintele pe copilul de imprumut sa nu mai fumeze, coana preoteasa cum o indemna pe fata de imprumut sa mearga la biserica si sa se imbrace decent... Si se rugau impreuna dimineata, parintele cu patrafirul, sotia lui, copiii lor si copiii de imprumut, cu chiu cu vai, care, pana la urma, incetul cu incetul, mai plecau urechea la ce li se spunea. Acum nu stiu cat de trucata era emisiunea, dar tare m-am bucurat sa o vad, mai ales ca era pe un post comercial, nu pe Trinitas.