[CelMandru]

Frate, ai dreptate. Asta voiam să spun şi eu. Dar se pare, că din nepricepere, nu am reuşit să mă fac înţeles. Iartă-mă! Nu am intenţionat să am un stil pamfletar. Iar ce am scris, am vrut să fie spre atenţionare, nu spre ocară. Atenţionarea că mai există un alt exemplu, care nu mai fusese menţionat înainte, şi pe care să încercăm să-l dezbatem cu calm, cu discernământ.

În prealabil postat de zaharia_2009

Pravila individuala, ca de aceea se si cheama asa, bine este sa fie facuta de unul singur

De aici am pornit. M-am gândit şi eu la primul exemplu care mi-a venit în minte, în care un om nu poate fi singur. Din păcate, nu am fost în stare să mă duc cu el până la capăt. Până la sfinţii închisorilor comuniste.

În prealabil postat de CelMandru

să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului!

În prealabil postat de zaharia_2009

Deci acestia, si si altii asemenea lor, si in conditii exceptional diferite de ale studentului tau, cum crezi ca faceau rugaciunea adevarata , din inima si nu din gura ????

Iarăşi, îmi pare puţin rău că nu m-am făcut înţeles. Iertare! Am crezut că e lesne de înţeles că nu e vorba de o rugăciune rostită cu voce tare, ci una mentală. Rostire în gând, mai întâi, aşa cum poate, căci pân la inimă, studentul meu o mai avea de lucrat săracul, că vorba aceea, nu e cu cuţitul la os.. nu e la carceră, în frig şi în mizerie. Dar lui tot i se pare că nu are linişte. Nu? Cum să nu i se pară? Că doar toţi căutam liniştea la rugăciune. Şi dumneata spuseşi adineauri "Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra". Acuma, discuţia era, în cazul în care nu se poate. Este clar că rugăciunea trebuie făcută în orice condiţie, şi bineînţeles că cel mai bine este să fie tainică. În inimă.

Ceea ce am vrut să spun, ca şi dumneata, este că nu trebuie căutate scuze ca să te rogi. .