În excelenta predică de azi, preotul mi-a vorbit despre episodul evanghelic prin care Domnul nostru o vindecă pe soacra lui Petru. A subliniat caracterul exemplar al acestui moment, adică menirea lui de a fi un exemplu despre cum trebuie să procedăm și noi.
Am reținut că, pe atunci, poporul lui Dumnezeu care erau evreii obișnuiau să ia masa în comun după terminarea slujbei la Sinagogă. Așa a făcut și Isus și așa ar trebui să facem și noi. Acțiunea se petrece în Capernaum, la venirea de la sinagogă, în zi de Șabat, care era atunci Ziua Domnului. Isus, urmat frații Săi (patru ucenici), se înapoiază în casa în care locuia de obicei, adică la Petru acasă. Cine a fost în Țara Sfântă a văzut că, între casa lui Petru și sinagogă, distanța nu este mare. Din textul evanghelic se înțelege mai degrabă că erau mai mulți acolo. Noi mai invităm pe alții la masă după slujba parohială, așa cum făceau cei cu Isus ? Cei adunați I-au vorbit despre soacra lui Petru, care era bolnavă. "Avea febră", spune Cartea. Febra este și boală trupească, dar este și boală sufletească, după cum spunem despre cineva că suferă de "febra înavuțirii", vorbim de "febra aurului" etc. Așadar, Isus se duce la femeia bolnavă, ia mâna ei în mâna Lui. Oare noi mai facem asta, auzind că cineva de pe scara blocului sau din curtea vecină este bolnav ? Apoi, Cartea spune "a ridicat-o", folosind același verb în originalul grec care este folosit pentru Înviere. Dincolo de interpretarea literală, avem aici o alegorie a vindecării spirituale. Nici noi nu putem obține vindecarea de feluritele febre de care suferim decât punând mâna noastră în mâna Lui. Pentru noi înșine, sau pentru alții care suferă ca și noi de febră, noi trebuie să vorbim lui Isus despre bolile noastre. El vine, iar atunci trebuie să lăsăm mâna noastră în mâna Lui, pentru ca El să ne ridice.
Lăudat fie Isus Cristos !
|