m-am inchis in carapace si l-am lasat sa face ce vrea pt ca REFUZA iubirea mea si orice sfat, orice vb buna orice tratament, sau orice ii facea lui bine. in ultima vreme i-am preluat cat mai mult din atributiuni sa il las sa se odihneasca pt ca avea o munca stresanta. dar a inceput sa frecventeze carciumile sa bea si sa loveasca copilul. pt el am ales sa plec. nu va pot descrie cat de groaznic e sentimentul sa faci totul si sa vii acasa de la munca si sa gasesti copilul cu vanataie pe fata. dupa ce s-a intamplat cu el au venit la mine multi vecini spunandu-mi ca atunci cand eram la munca il batea si plangea de se auzea toata scara. niciodata nu i-a lasat urme decat odata cand normal l-am certat si i-am zis sa nu mai traumatizeze copilul.la penultima criza i-a spart copilului masinuta care i-a adus-o mos craciun. baiatul ajunsese sa faca pipi pe el numai cand ridica putin vocea. nu stiu daca as fi facut bine iertandu-l in continuare spre traumatizarea copilului. l-am pus sa aleaga - ori face tratament ,ori se potoleste cu bautura cu propria vointa , ori ne despartim. Dumnezeu mi-e martor ca nu asta din urma imi doream dar nici nu mai suportam sa vad copilul speriat si nu mai ma puteam baza pe el. si eu am numai mama care inca munceste si el nu avea parinti si oboseala m-a daramat la care se adauga tot ce v-am povestit. i-am dat posibilitatea de a alege, de a ne alege dar a ales sa fie las. am ramas cu tot greul si cu durerea in suflet. durere care nu poate fi descrisa. dar pot sa spun ca niciodata nu L-am simtit pe Dumnezeu atat de aproape ca in momentele de groaza la aflarea vestii, la ancheta politiei, la inmormantare si in zilele ce au urmat. am ales sa ma rog cat pot in special la Maica Domnului pentru ca stiu cat se roaga ea pentru noi. si niciodata de la tragedie n-am ramas fara raspuns. oricum Dumnezeu are ultimul cuvant daca El va fi de parere ca nu mi-am iubit sotul indeajuns sa ma pedepseasca cum crede de cuviinta. la Sfarsit vom ramane singuri in fata Divinitatii doar cu faptele noastre.
|