Citat:
În prealabil postat de ioanna
Oamenii aceia vorbeau “in limbi” la propriu, adica intr-un limbaj al unei comunitati umane istoric constituita, pentru a le putea propavadui Evanghelia.
|
„Scopul exclusiv al vorbirii in limbi a fost propovaduirea Evangheliei” este o inventie teologica fara baze in Sfanta Scriptura si in Istoria Bisericii.
In foarte putine cazuri in 2000 de ani de crestinism s-a propovaduit Evanghelia prin vorbire in alte limbi.
S-ar putea spune ca la Cincizecime s-a propovaduit Evanghelia in alte limbi.
(Faptele Apostolilor 2:11)
Macar ca si atunci omilia a fost tinuta de apostolul Petru in limba ebraica.
(Faptele Apostolilor 2:14-36)
Dar este clar ca in Efes
nu s-a propovaduit Evanghelia in alte limbi ci crestinii
s-au rugat in alte limbi
(Faptele Apostolilor 19:6). In Cezareea (
Faptele Apostolilor 10:46) si Corint, la fel.
Apostolul Pavel afirma in mod deslusit ca vorbirea in limbi NU este doar propovaduire a Evangheliei ci rugaciune:
Pentru că cel ce vorbește într-o limbă străină nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; și nimeni nu-l înțelege, fiindcă el, în duh, grăiește taine. 1 Corinteni 14:2