Citat:
În prealabil postat de penticostalul
Apostolul Pavel afirma in mod deslusit ca vorbirea in limbi NU este doar propovaduire a Evangheliei ci rugaciune:
Pentru că cel ce vorbește într-o limbă străină nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; și nimeni nu-l înțelege, fiindcă el, în duh, grăiește taine. 1 Corinteni 14:2
|
Apostolul Pavel afirma cu totul altceva:
"Că dacă mă rog într'o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare
Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.
Altfel, dacă tu vei binecuvânta, cu duhul, cum va zice Amin după mulțumirea ta
cel ce stă'n locul omului de rând, de vreme ce el nu știe ce zici?
Căci tu, într'adevăr, tu mulțumești bine, dar celălalt nu se zidește.
Mulțumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toți;
dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într'o limbă oarecare"
Daca eu prin rugaciunea si gesturile mele deranjez, le distrag atentia de la slujba celor de langa mine, ii tulbur, rugaciunea aceea nu e spre zidirea mea. La fel, cel care predica, trebuie sa o faca intr-un limbaj inteles si cunoscut de oameni, daca vrea intr-adevar sa-i ajute.
Rugaciunea te invata de la sine cum sa vorbesti cu Dumnezeu. Personal consider rugaciunea cu bratele ridicate o treapta mai inalta a rugaciunii, e rugaciunea omului despatimit, pe care duhul mandriei nu-l mai poate atinge.