[penticostalul]

În prealabil postat de ioanna

"Limba" are inteles de limbaj cunoscut, asa reiese din vesetele respective (limba trebuie inteleasa)

Va invit respectuos sa recititi pasajul citat de dumneavoastra.

Că dacă mă rog într'o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare. - Daca ma rog in alte limbi duhul meu se roaga nu mintea mea formuleaza cuvintele. Eu nu cunosc cu mintea mea cuvintele pe care le rostesc ci duhul meu se roaga. Mintea este neroditoare.

Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. -
Cum este recomandat sa ma rog si sa cant?
- Si cu duhul (in alte limbi)
- Si cu mintea (si formuland cu mintea cuvinte in limba materna, inteleasa de auditoriu)

Altfel, dacă tu vei binecuvânta, cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă'n locul omului de rând, de vreme ce el nu ştie ce zici?
Daca vei binecuvanta cu duhul (in alte limbi) omul de rand nu intelege ce spui si nu poate zice Amin (adica „asa sa fie”).

Căci tu, într'adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
Prin rugaciunea in alte limbi tu multumesti bine (intotdeauna rugaciunea in alte limbi e bineplacuta lui Dumnezeu) dar fiindca celalalt nu intelege, nu poate fi de acord si in comuniune cu tine, de fapt nu este nicio zidire sufleteasca pentru el.


In tot pasajul de mai sus Apostolul presupune existenta rugaciuni in alte limbi, precizeaza ca prin ea credinciosul „multumeste bine lui Dumnezeu” si reglementeaza folosirea ei in Biserica.
Va rog sa observati ca este vorba de rugaciune in biserica nu de propovaduirea evangheliei inaintea neamurilor pagane.