Este trist ca totusi cuplurile nu-si gasesc maturitatea si nu inteleg rostul si sensul lor adanc din viata. Este trist ca de multe ori ne dam seama cat de importanta e familia numai cand suntem incercati de vreun necaz. Cat este de important sa ne cladim familia dupa cuvintele parintilor nostri, a Sfintilor Parinti si nu dupa tot felul de obiceiuri si idei lumesti. De aici putem trage si concluzia ca noi singuri ne-am creat o lume a noastra si tot noi ne plagem de ea, dar vina suntem numai noi. Noi suntem cei care o putem schimba aducandu-ne la Iisus Hristos si o data cu noi sa-i aducem si pe altii. Si asta numai prin pocainta si multa rugaciune. Pana nu ne aducem pe noi in fata lui Dumnezeu nu o sa putem sa-i aducem nici pe altii. De aceea parintele meu drag spunea cam asa: "Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră." Si tot el mai spunea: "Paradox: trecutul se ţine de noi ca prezent şi ne aşteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul şi modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent şi poate frâna, chiar stinge trecutul."
Iertare daca am lugit putin cuvantul off topic.