Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Dacă sîntem păcătoși - și sîntem - nu trebuie să continuăm a comite păcate și să ne "smerim" că "ce păcătoși sîntem", ci să înfăptuim dreptatea Legii Noi, avîndu-L ca referință pe Hristos, smerindu-ne cu adevărat că nimic nu facem de la noi putere, ci toate sînt cu mare ajutor de la El.
|
Asa este. Sfantul Ioan Gura de Aur spune intr-o cuvantare a sa despre smerenie, ca smerit cu adevarat nu este atat omul care isi vede pacatele, cat cel care traieste virtuos, dar se considera pe sine a fi cel mai pacatos dintre oameni.
Exista trepte in smerenie. Iar smerenia vamesului (re/cunoasterea pacatelor) este numai inceputul urcusului duhovnicesc. De aceea, Biserica a si randuit aceasta pilda la inceputul acestui nou urcus spre Inviere, la inceputului Triodului. Pentru ca noua, chiar si aceasta smerenie, ne lipseste.
Inaltimile smereniei sunt atinse insa numai in masura in care Il cunoastem pe Hristos. Cu cat omul devine mai unit cu Hristos, in chip real, nu prin inchipuirea de sine a fariseului, cu atat devine mai smerit.