[CelMandru]

În prealabil postat de Gabrielita

Ma numesc Gabriela si am 25 de ani. Sunt o fata linistita, rezervata, credincioasa. In anul 2005 am fost la o manastire din apropierea satului meu si m-am marturisit,impartasit. Am auzit ca acel parinte trebuie sa ramana duhovnicul meu si la el sa ma duc ori de cate ori ma marturisesc. Dupa aia am mai fost eu pe la manastirea aia, m-a ajutat foarte mult, am intrat la facultate, dar mai apoi m-am lasat pe "o ureche" vorba romaneasca, nu m-am mai dus si m-am mai indepartat de biserica. post nu tin, la biserica nu ma duc, stiu ca nu fac bine dar de asta am si postat aici intrebarea. sa ma ajutati. citesc in fiecare zi rugaciuni, acatiste. cel a ingerului pazitor, psalmul 50, a Sf. Nicolae, a Maicii Domnului, a Parintilor Ioachim si Ana, si Mihail si Gavril. Ma linisteste foarte mult cand citesc rugaciunile si imi da putere si rabdare sa trec peste toate. insa nu stiu cum sa fac sa imi intalnesc si eu sufletul pereche. oare exista? se spune ca Dumnezeu a lasat pe lume la toti cate un suflet pereche, dar cei care nu s-au casatorit niciodata si stau singuri pana la adanci batraneti? ei ce nu au avut? mentionez ca am absolvit facultatea, masterul, urmeaza sa ma angajez undeva si totusi nu sunt fericita, implinita spiritual, imi lipseste un suflet langa mine. vreau sa imi intemeiez o familie si sa am copii, imi este teama ca voi ramane singura. nu vreau sa apelez la vrajitorii, vreau ajutorul dat de Dumnezeu, dar nu stiu cum sa fac sa imi asculte ruga. va rog spuneti-mi.dvs. pentru asta am creat si acest cont pe forum. zi de zi ma gandesc la asta. nu sunt o persoana inchisa, am iesit, am cunoscut fel si fel de baieti, care pareau super pentru mine si totusi, m-au parasit, numai am suferit, imi este teama de inca o suferinta.mi-au spus prieteni ca ajutatoare in astfel de situatii sunt Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Mihail si Gavril, ma rog la toti enuntati mai sus. ma intreb daca rabdare sa mai am . multumesc anticipat.

Iertaţi-mă pentru îndrăzneală! Îngăduiţi-mi să-mi scriu părerea. Umilă nu-i, deşi aş fi vrut, dar de unde izvor sufletesc pentru aşa ceva? E doar o părere, departe de a fi catalogată literă de lege. O interpretare personală, prim prisma puţinului cuvânt citit de mintea-mi înceţoşată. Prin prisma propriei experienţe, şi poveţelor căpătate. Văd şi eu cu ochii mei, şi ştiu, că toţi cădem. Am scris aceste rânduri pentru aducere aminte, în primul rând pentru mine, spre folos, a ceea ce ar trebuit făcut când cădem.

Unu la mână, nu trebuia să vă lăsaţi pe-o ureche. Fără a încerca să vă caut vreo scuză, este adevărat că, cu toţii am avut tendiţa, măcar o dată-n viaţă, să ne lăsăm pe tânjeală. Însă nu trebuia să vă îndepărtaţi de Biserică. Şi cel mai important, din câte înţeleg, nu trebuia să renunţaţi la duhovnic. Fără povaţa curăţitoare a părintelui duhovnic, ne îmbolnăvim duhovniceşte, şi ne abatem de la calea îngustă a crucii. Fără mărturisire, fără pocăinţa cu lacrimi în scaunul Sfintei Spovedanii, ne înecăm, încet dar sigur, în întunecata mare puturoasă a păcatelor. Uităm de Dumnezeu. Ne cotropesc patimilie, atenţie, fără să ne dăm seama. Singuri ne punem ştreangul de gât... iar pierzania e inevitabilă, sufleteşte, încă din această scurtă viaţă.

Este bine că nu aţi lăsat rugăciunea. Într-adevăr, aşa cum ne învaţă şi Sfântul Ioan Scărarul, "armă mai puternică în cer şi pe pământ împotriva diavolului, ca numele lui Iisus nu este". Cea mai simplă rugăciune - chemarea preasfântului Nume al Mântuitorului. Este adevărat, rugăciunea trebuie să fie neîncetată, pentru a dobândi un gram de trezire şi discernământ. Pentru a fi în tot locul şi în tot ceasul cu gândul la Dumnezeu.

Însă,rugăciunea trebuie, mai ales, să fie vie, din inimă sinceră izvorâtă. Aşa cum spunea şi părintele Arsenie Papacioc, "starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă", cu alte cuvinte, degeaba cititim zeci de acatiste dacă inima este împietrită. Când plecaţi genunchii la rugăciune, căutaţi în adâncul inimii dumneavostră acea linişte, acea stare de umilinţă, de recunoaştere a neputinţei, fireşti până la urmă, de pocăinţă. Însă, nu uitaţi că Prebunul Dumnezeu vă iubeşte; El "nu doreşte moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu" (Iezechiel 33, 11). Astfel, luaţi, cu credinţă, hăţurile nădejdii de mântuire, şi îndrăzniţi, dar cu smerenie, să cereţi Preadulcea şi Vindecătoare Milă a Domnului. Iar îndată ce aţi terminat rugăciunea, nu vă grăbiţi să reveniţi la grijile cotidiene, la o gândire raţională, la satisfacerea voii proprii, ci căutaţi, să împliniţi cuvântul lui Dumnezeu. Căutaţi să aveţi o inimă curată. Căutaţi să vă iubiţi aproapele, să nu judecaţi, să nu defăimaţi, să nu vă mâniaţi, să fiţi răbdătoare şi iertătoare. Aşadar, nu cuvintele, nu nevoinţele contează în faţa lui Dumnezeu, ci sufletul smerit şi blând. Evitaţi raţiunea şi formalismul, căci acestea nu încălzesc inima... "tipic, tipic, şi la inimă nimic" (pr. Arsenie Papcioc).

Căutaţi un duhovnic, mergeţi şi vă spovediţi şi puneţi-vă viaţa în ordine. Credinţa de pe canapea, din casă, de unul singur e o amăgire. Cum să vă simţiţi împlinită spiritual dacă nu luaţi parte la Sfânta Liturghie?! Uitaţi, de la părintele Cleopa, care este importanţa acesteia:

"Nu este ceva mai de folos nouă şi mai iubit de Dumnezeu ca jertfa Sfintei Liturghii, pentru că ea este lucrarea Mântuitorului şi învierea oamenilor şi părtăşania Lui cu noi. Sfânta Liturghie este mai presus decât toată rugăciunea şi lauda şi se cade a ne griji de lucrarea aceasta, dumnezeiască, căci pentru ea este toată rugăciunea ce se face în Biserică şi aceasta este slujba care se face de cele mai multe ori in zilele viieţii noastre. ( După Sfântul Simeon al Tesalonicului ) .

Sfânta Liturghie " este miezul, încoronarea şi desăvârşirea celorlalte slujbe prin care aducem laudă şi mulţumim lui Dumnezeu. Ea este totodată şi singura slujbă creştină întemeiată şi săvârşită de însusi Mântuitorul " , numită şi cununa celor şapte laude ale Bisericii. În timpul Sfintei Liturghii se prefac sfintele daruri în Trupul şi Sângele lui Hristos. Prin jertfa Sfintei Liturghii ne facem părtaşi de Dumnezeieştile Taine, pe care le primim ori de câte ori suntem vrednici. De jertfa aceasta se fac părtaşi şi cei răposaţi în dreapta credinţă " care se împărtăşesc în chip nevăzut " de Hristos, prin pomenirea la Sfântul Altar, spre iertarea păcatelor. Multe şi mari sunt foloasele Sfintei Liturghii, pentru cei care participă cu credinţă la biserică. Împreună cu noi, însuşi Hristos cu sfinţii îngeri şi toţi sfinţii sunt de faţă."

Daţi slavă lui Dumnezeu pentru toate realizările de până acum, căci fără mijlocirea Lui nimic nu era posibil! Îndreptaţi-vă, duceţi o viaţă creştinească, curată, după putinţe, căraţi-vă crucea cu bărbăţie, cu smerenie! Cereţi ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în tot ceea ce faceţi! Încercaţi să mulţumiţi Domnului pentru toată suferinţa, căci nouă ne este imposibil să recunoaştem că El ne doreşte binele tot timpul. Nu cărtiţi împotriva Lui Dumnezeu! Plecaţi capul cu smerenie, şi spuneţi aşa cum a spus Cuvioasa Maică Arsenia Sebriakova: “Facă-se voia Ta în mine, Doamne, fie puterea Ta în mine, care biruieşte toate!”. Rugaţi-vă neîncetat!

Dincolo de ecran, fiecare avem probleme. Nu sunteţi singura care întâmpină această aşa-zisă răscruce. Gândiţi-vă totuşi, că din mila lui Dumnezeu aţi mai apucat o zi pe acest pământ. Că deocamdată nu muriţi de foame, şi aveţi un acoperiş deasupra capului. Încercaţi să vă deschideţi inima faţă de toţi semenii. Să nu ţineţi minte răul. Să vă bucuraţi pentru cel de lângă dumneavoastră. Nu uitaţi - inima contează. Prezenţa. Trezirea duhovnicească. Obişnuiţi-vă vu răbdarea, căci nu se referă la cifre. Răbdaţi de dragul lui Dumnezeu. Pentru a vă arăta recunoştiinţa. Rugaţi-vă Maicii Domnului să vă întărească, căci vă va ajuta negreşit dacă o faceţi cu credinţă!

Iertaţi-mă pentru cuvântul lung. Ietaţi-mă dacă v-a mâhnit şi a fost în zadar! Dumnezeu să vă ajute!