Cunosc un cuplu care a avut mari probleme de comunicare deoarece amandoi erau orgoliosi si mandri. In primii douazeci de ani, orgoliile li s-au accentuat pe masura trecerii timpului. Apoi, ea s-a apropiat de Dumnezeu putin cate putin.

Mai intai el n-a inteles ca schimbarea aceasta a ei este de profunzime, nu de suprafata... In momentul in care ea a inceput sa se roage in prezenta lui, nu pe furis, s-a intamplat minunea. A inceput si el sa citeasca dintr-un acatistier.

Atunci cand ne rugam lui Dumnezeu sa ne arate unde am gresit, vedem in noi insine singuri sau cu ajutorul duhovnicului aspecte la care nici nu ne-am gandit. Dar repet, dupa rugaciune. Caci altminteri diavolul ne face sa credem ca avem cam prea multa dreptate...

Pe masura ce sotii se roaga unul pentru altul cu toata inima, Dumnezeu ii ocroteste mai mult pe amandoi. Prin sot/sotie ne slefuim de orgolii, de egoism, de mandrie, asa cum fac si calugarii in manastire. Daca cerem ajutorul lui Dumnezeu, il vom primi.

Fiecare dintre noi avem de purtat si razboiul nevazut cu duhurile cele rele (manie, pomenire de rau, invidie, desfranare, mandrie, lene, zgargenie etc.) Acestea se indeparteaza prin post si rugaciune. Atunci cand unul cade din pricina acestora, bine este ca sotul/sotia sa-l ajute in primul rand prin rugaciuni.

Altfel primim loviturile cand suntem spovediti si impartasiti si in comuniune cu Dumnezeu si cu un duhovnic si altfel le primim atunci cand ne luptam singuri.