Forum Crestin Ortodox - View Single Post - Casnicia

#**117** 08.02.2012, 09:32:45

Citat:

În prealabil postat de N.Priceputu

Câţi dintre cei ce s-au unit, iubindu-se, în Biserică, nu ajung, oare, după o vreme, uneori scurtă, alteori lungă, să aibă neînţelegeri, conflicte, ce pot ajunge la divorţ (care poate însemna sfârşitul relaţiei sau nu).

Să fie, oare, una din menirile tainei nunţii tocmai acest război, purtat uneori pe viaţă şi pe moarte (duhovnicească) cu cel pe care îl iubeşti, culmea, cu atât mai mult cu cât încleştarea e mai aprigă?

Aţi constatat, cei care aţi trecut prin focurile căsătoriei, o lămurire a aurului sufletului vostru sau al soţului? Aţi simţit că fiecare luptă emoţională purtată cu celălalt e o provocare, uneori extrem de puternică, de a vă învinge propriul egoism sau din contră, de a vă apăra credinţa în faţa atacurilor egoiste ale celuilalt?

Este, oare, normal în căsătorie acest război care vizează iubirea, în cele din urmă? Se poate trece, în urma unei lupte în doi de o viaţă, de la iubirea de sine la iubirea curată a celuilalt şi la iubirea împreună, desăvârşită, a lui Dumnezeu?

Prin taina căsătorie săvârşită în biserică cei doi îşi lasă părinţii fizici şi se unesc în faţa lui Hristos devenind un singur trup. Dacă la început legătura fizică este predominantă odată cu trecerea timpului legătura devine din ce în ce mai subtilă şi mai complexă odată cu naşterea copiilor. Un părinte cătuia i-am mătrurisit o nelinişte legată de problemele ce survin inerent într-o căsnicie mi-a spus că din punctul de vedere al bisericii nu există divorţ. Aceasta înseamnă că oricât de greu ne-ar fi trebuie să luptăm (cu mijloacele duhovniceşti) pentru a duce până la capăt acest (binespus) război.
Atunci când cei doi trăiesc în păcat despărţiţi de biserică şi de Sfintele Taine e posibil să se înţeleagă foarte bine căci îi leagă păcatul dar când unul îşi va lua crucea şi va poni pe cărarea îngustă a credinţei atunci vrăjmaşul va porni mare război împotriva celui care s-a angajat în luptă şi se va folosi de cel care nu este angajat în luptă pentru a-l ataca mereu şi mereu pe cel care trăieşte credinţa şi se roagă.