[stefan florin]

În prealabil postat de ioanna

Rugaciunea in comun nu poate fi o rugaciune neinteleasa, caci ea n-ar mai fi impartasita, iar asocierea cu cel care se roaga "in limbi", cu voce tare, prin „Amin” rostit la final nu e partasie colectiva, asa cum ne spune insusi Apostolul Pavel: ” Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu "Amin" la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?- 1 Cor.14:16 . Sa ramanem deci la cuvintele sale: “In Biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decit sa spun zece mii de cuvinte in alta limba”- 1 Cor.14:19 si sa fim retinuti cu formele extatice de traire, ce deviaza in exchibitionism, ce nu-si au locul in timpul de partasie comun. In intimitatea ta, in inchinarea individuala acasa, dialoghezi cu Dumnezeu asa cum simti, insa in comun, trebuie sa simti alaturi de ceilalti, unindu-te intr-o pioasa si smerita ruga, zidindu-te pe tine in masura in care te zidesti cu toti. Sper ca ortodocsii sa nu fie contaminati cu "practici straine" ,ce transforma rugaciunea dintr-un suspin al inimii spre Dumnezeu, in altceva, ce rupe unitatea aromonioasa a tuturor partilor care alcatuiesc "trupul".

frumos spus doamna. Felicitari pentru mesajul dumnevoastra. Doamne ajuta!