Domnule Zaharia, am spus intr-o postare anterioara ca ecou in mine a unei postari a Dumneavoastra, am spus ca, insirind frumos, foarte frumos chiar, ideile, mi-a parut ca nu mai faceati distinctia intre Pastor si turma... Suntem Pastori, oare? Eu credeam ca, mai degraba, oaie bleaga din turma, ma iertati.
Iar acum adaug: gasesc cu totul nepotrivit sa adoptam gesturile, tonul, cuvintele Sfantului Maxim, de pilda, cata vreme nu suntem cu limba si mana taiate! Sau sunteti?...

Imitatia este un fenomen valabil doar pentru miezul lucrurilor: duhul umilit, inima infranta si zdrobita. Iata, abia dupa acest miez si din el, vine si gestul si cuvantul nostru si cred ca Domnul ne pune acolo unde ne e locul, fie si pe Cruce daca El gaseste ca acolo ne e locul. Dar toate acestea dupa, iar nu inainte de castigarea duhului zdrobirii in noi.
Mie asa imi pare, cu adevarat.

Iertare, unde am gresit.