Cel care vorbește fără să gândească la ceea ce spune se aseamănă cu cel ce trage cu arma fără să țintească. Trebuie să ne învățăm mai întâi a tăcea: „Cine nu știe să tacă, nu știe nici să vorbească”. Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să fie foarte ziditor de suflet. Să nu asculți cu plăcere osârdirile și clevetirile făcute de unii aproapelui lor, ci, dacă poți oprește-le, iar de nu, să nu stai să le auzi. Ferește-te a auzi cuvinte banale, deșarte și bârfiri, cu care se ocupă multă lume, fiindcă e scris: „Nu primi mărturie deșartă”. Păzește-te a auzi toate acele cuvinte care-ți pot vătăma sufletul; mai ales momirile amăgitorilor și laudele.
|