Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
traiasca puterea proiectiei! mama ce mult proiectam! ne-am facut unii altora teste proiective, fratilor! adio Luscher, adio Rosenzwaig, adio psihanaliza! ne suntem unii altora fluturi cu chip de om, caini si balauri cu coada...
Pai... nu va spusei ca tocma-i primavara!?
Sora, tocmai din bate pe spinare incoltesc lujeri cu 3 foi in piept! ... nu asta era si mirarea si bucuria mea? Ce intelegem prin Drumul Crucii? Cum, oare, talcuim, zi de zi, fapta de fapta?
Curga bata! Asa vine primavara, apoi vara... Si pe urma toamna si iarna...
Toate-s de la Dumnezeu!
Si batele si frunza verde.
Imi pare ca toiagul Sfantului ramurele inverzea, ori poate ramurea inverzele...:) Nu, insa, autocompatimire.
Cine isi reprima compatimirea si betia si desfranarea (zic aici in general, omeneste vorbind, fara referire la vreo persoana anume) vede in jur exact ce isi reprima... Asta se numeste, dragilor, proiectie. Are rostul ei.
P.S. Povestea mea tintea altundeva: la vorbele calugarului, va rog putina atentie si la dorinta clientei care voia bomboana pe care o mancasem eu, jenat...
|
Stiu la ce tintea povestea ta, dar eu nu la asta m-am referit.
Si nu cred ca autocompatimirea este ceva ce se reprima, din moment ce are functie defensiva.
Si nu orice bataie este drumul crucii, ci doar suferinta asumata din iubire de Hristos.
Adica daca eu ard mancarea si sotul se enerveaza, pai aia nu este drumul crucii, ci doar o lectie pt mine.
PS. Re. calugar: el nu era neparat vazator cu duhul, ci stia ca oamenii se bucura de gesturile cele mai marunte. O bombonica bucura cel mai adesea. Sau o atingere pe umar.. sau un zambet. Cu lucruri mici nu dai gres. Eu impart ce am prin geanta. Functioneaza.