Va supun atentiei o intamplare adevarata, survenita in viata unui preot pe care il cunosc foarte bine, pe care il respect si il admir; intamplarea a fost relatata si in cursul predicii de la liturghia de duminica.

Se facea ca la acest preot a venit un tanar, care facand un pariu cu prietenii sai pe o anumita miza, l-a pierdut, iar intelegerea era ca de va pierde pariul, sa mearga sa se spovedeasca la acest preot binecunoscut pentru harul lui. Tanarul acesta nici macar nu credea in Dumnezeu, ba chiar i se parea o idee absurda sa creada intr-un Dumnezeu unic si atotputernic, dar s-a conformat pariului si s-a dus la preot la spovada, pentru a-si indupleca prietenii. Ajuns la acesta, tanarul i-a marturisit ca vrea sa fie spovedit rapid, sa primeasca o dovada a acestui fapt, pe care sa o poata arata si prietenilor, apoi sa plece, fara prea multe framantari. Preotul acesta plin de har, luminat de Sfantul Duh, i-a raspuns ca e impotriva canoanelor sa-l spovedeasca fara ca cel ce-si marturiseste vina sa creada macar in Dumnezeu ori fara sa se pocaiasca pentru pacatele sale. Insa ii va da dezlegarea, in scris, daca timp de 30 de zile, in fiecare seara, inainte de a se pune in pat sa doarma, se va opri cateva minute, se va uita spre cer si va rosti cu voce tare cuvintele: "NU cred ca Dumnezeu exista!". Pentru a-si indupleca prietenii si a iesi cu dezlegarea, tanarul a facut intocmai, asumandu-si solemn obligatia de a respecta sarcina ce i-o daduse preotul, in incredintarea ca nu avea sa-i faca niciun rau sa incere, ba chiar de curiozitate sa vada ce efect ar putea avea o asemenea experienta asupra lui.

Dupa cele 30 de zile, in care tanarul facuse intocmai cum i se ceruse, acesta se intoarce la preot, abatut, framanantat si vizibil tulburat, cade in fata acestuia si cu durere isi marturiseste cu pocainta si lacrimi toate pacatele, dand slava si cerandu-I iertare lui Dumnezeu pentru vina grea pe care o poarta. Ba mai mult de atat, dupa cativa ani, intamplator, in oras, preotul il intalneste pe acest tanar pe strada si il recunoaste imediat. Schimband cateva cuvinte, tanarul ii spune ca este student la teologie. Iata dar, cat de minunate sunt lucrurile Domnului! Si cat har salasluieste in unii slujitori ai sai, care prin cai doar de Sfantul Duh stiute, ii apropie pe unii departati de Dumnezeu.

Necazurile si bucuriile te pot apropia (sau nu) de Dumnezeu, depinde de tine. Iata insa cum un "joc", asa cum este un pariu cu prietenii, ajunge sa te trimita inaintea lui Dumnezeu si sa-ti schimbe radical viata. Sfatul meu este dialogul! Dialogul intai cu Dumnezeu, apoi cu slujitorii devotati ai Bisericii. Dumnezeu este viu si lucrator prin oamenii sai alesi.

Har si intelepciune!