Fratilor, nu ne iese primul intalnit, degeaba in cale...
Oare nu Domnul stie toate?
Si daca insusi dracul l-ar aduce inaintea noastra pe primul iesit in cale, nu oare Domnul ingaduie aceasta?

Ce tot iscodim, oare?
In fine, eu nu am discernamant, nu in felul in care vad ca este practicat de obicei... Ma tin dupa soapta inimii, iar de gresesc inteleg de aici ca Domnul m-a invatat ceva. Dar nu regret ca dau, cand am de dat.

De ce avem mereu ezitari in a da, de ce ne tot gandim ca vom fi pradati, furati, inselati... iar in a lua ne grabim imediat?

Oare din ce dam, avem ceva care sa fi fost inviat de noi?
Oare cand suntem bogati, fiecare in felul lui, aceasta nu e tot prin darul Domnului?
Oare cand deseratam buzunarele, vorbele bune, toate ale noastre spre folosul altuia, nu se cheama ca facem voia Domnului?

Cui voi da sprijinul meu? Celui drept? Celui virtuos?
Doar Bunul Dumnezeu ne stie pe toti, cunoaste El inima si rarunchii nostri.
Eu cred ca datoria mea e sa dau. Daca mi s-a dat voi da la randul meu.
Asa am trait pana azi, multumesc lui Dumnezeu ca S-a indurat si de mine.

Nu v-am scris din carti, ci numai din viata mea.
Sa ma iertati, de voiti, iertati-ma.