[cristiboss56]

Şiragul de metanii este făcător de minuni.
Cea mai bună rugăciune este cea pe care o descoperi tu însuţi în acea clipă. Nu ajunge numai să citeşti rugăciunile Sfintei Împărtăşanii pentru a te împărtăşi a doua zi. Citim: "Din buze necurate, din inimă pâmgărită...", dar nici măcar nu înţelegem ce zicem. Tu însă să te sileşti să te afli la rugăciune într-o stare de umilinţă şi atunci vei înţelege cuvintele rugăciunii pe care o rosteşti către Dumnezeu. Aceasta are mare putere! Da, mare putere!
Să presupunem că mâine ne vom împărtăşi. Va veni însuşi Mângâietorul să sfinţească Sfintele Daruri! Cum Îl vei întâmpina? "Alerg la mila şi milostivirea Ta. Iarta-ma! Om sunt şi eu, iartă-mă!"
Această rugăciune pe care o spui din adâncul sufletului tău are mare putere, pentru că o înţelegi. Căci de multe ori citim, dar mintea fuge în altă parte, pe când cea care iese dinlăuntrul tău o înţelegi.
Rugăciunea este oglinda monahului.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că omul care, silit de o anumită nevoie, nu poate merge la biserică se poate face pe sine însuşi Jertfelnic dacă se roagă acolo unde se află.
În lume sunt şi oameni de ştiinţă care sâmbăta nu pot merge la biserică, iar duminica au serviciu. Unii ca aceştia pot să facă din ei înşişi un Jertfelnic, rostind rugăciunea lui Iisus.
Odată i-am spus bătrânului Iosif: "Părinte, chiar şi în iad de voi merge, nu mă voi teme, căci voi avea drept mângâiere Rugăciunea lui Iisus." Atâta dulceaţă, atâta bucurie îţi aduce în suflet această rugăciune - este scurtă, dar câtă putere are! - încât poţi să spui: "Chiar şi în iad de voi merge, nu mă voi teme, căci şi acolo voi spune rugăciunea".
La acestea să luaţi aminte, pentru că noi am trecut prin ele şi vi le lăsăm ca moştenire.Când vei face rucodelie sau vreo altă ascultare să nu laşi rugăciunea, pentru că ea te îndumnezeieşte. Primul lucru pe care îl veţi simţi, părinţilor, este bucuria. Primul stadiu prin care veţi trece, spunând rugăciunea, este bucuria. Iar ea nu este nimic altceva decât o pietricică în întinderea mării , este semnul că înlăuntrul tău începi să te luminezi. De aceea rosteşte rugăciunea, rosteşte mereu rugăciunea, iar aceasta te va aduce la o stare mult mai înaltă, pe care nici măcar nu ţi-o poţi închipui.
Elevul şcolii primare nu poate înţelege cele ce se învaţă la liceu şi nici cel de la liceu nu poate îneţelege cele ce se învaţă la universitate. Dar când harul vine înlăuntrul tău, vei înţelege că eşti elev de liceu sau student la universitate.
...
Ceea ce ne-a învăţat stareţul nostru, părinţii niptici în Filocalie, precum şi mica noastră experienţă este că cea mai bună rugăciune se face noaptea.
...În timp ce se citeşte în biserică, poţi să spui rugăciunea lui Iisus dacă ai o stare duhovnicească mai înaltă, iar dacă nu ai, atunci trebuie să urmăreşti psalmodierile şi citirile de la strană. La fel este şi la Sfânta Liturghie. De multe ori omul este răpit în extaz şi trăieşte mai profund cuvintele: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi". Şi atunci îşi spune sieşi: "Unde merg? Să-l primesc pe Dumnezeu". Când conştientizezi aceasta, atunci te bucuri. Dacă ai avut înainte de aceasta bucurie, atunci nu poţi să te apropii de Sfânta împărtăşanie decât cu lacrimi, cu lacrimi de bucurie. Iar dacă ai avut lacrimi de tristeţe, atunci spui: "Dumnezeul meu, iartă-mi păcatele mele. În mila Ta, în milostivirea Ta, în dragostea Ta nădăjduiesc. Ne-ai spus că eşti "Dumnezeu iubitor de oameni, îndelung-răbdător şi mult-milostiv" (Ieş. 34, 6). Tu ne-ai spus aceste cuvinte. Pe ele mă sprijin şi mă înfăţişez înaintea Ta cu nevrednicie".Mulţi dintre părinţii de la Katunakia, atunci când veneau la Sfânta Liturghie să se împărtăşească, nu vorbeau nimic, ci doar vedeai lacrimile curgând pe obrajii lor. Un astfel de bătrân toată Liturghia nu vorbea nimic, ci stătea cu capul plecat, iar când venea să se împărtăşească, fie cădea în extaz, fie ajungea la o mai adâncă înţelegere a milostivirii lui Dumnezeu. Pentru că în dar ne-a dat Botezul, în dar ne-a dat Trupul şi Sângele Său, în dar ne dă şi Raiul. Dumnezeu vrea de la noi numai inimă curată, vrea să-L căutăm numai pe El. Dumnezeu nu vrea ca în inima noastră să existe împătimiri faţă de cele pământeşti, ci vrea ca numai El să împărăţească. Iar dacă vom putea împlini acest lucru, atunci uşor vom reuşi să facem şi rugăciunea inimii.
...
Rugăciunea, metania, milostenia atrag mila lui Dumnezeu. Nici un păcat nu poate birui mila lui Dumnezeu.

Staretul Efrem Katunakiotul
Colectia Părinţi Athoniţi 8
Editura "EVANGHELISMOS"
Bucureşti, 2004