[ALEXANDRU ANASTASIU]

Desigur, principele Apaffi nu putea rămîne străin de uneltirile îndreptate împotriva lui. Toate acestea l-au determinat să-I elibereze pe mitropolitul Sfântul Sava, pentru a înlesni, în felul acesta, o apropiere de Şerban Cantacuzino. Bătrîn şi bolnav, vlădica Sfântul Sava n-a mai trăit mult timp, ci a trecut la cele veşnice, probabil în aprilie 1683. La 1 mai 1683, -fratele său Gheorghe dăruia bisericii din Veştem (jud. Sibiu) o Evanghelie, pe care lăsa o însemnare, cu rugămintea ca preoţii acelei biserici să pomenească la liturghie şi pe «răposatul Sfântul Sava Brancovici, mitropolitul Ardealului...».
Din cele expuse, rezultă că mitropolitul Sfântul Sava Brancovici a păstorit, aproape un sfert de veac, în împrejurări din cele mai grele. Personalitatea lui o conturează atît luptele necontenite pe care a trebuit să le poarte cu duşmanii credinţei ortodoxe, cît şi suferinţele pe care le-a îndurat la sfîrşitul vieţii şi pe care le-a suportat cu demnitate şi cu resemnare creştinească. Relatînd suferinţele şi moartea sa mucenicească, Samuil Micu scria : «Tot norodul şi clerul românesc ca un lucru adevărat ţine, cum de la cei bătrîni au luat, că Sfântul Sava acesta toate întîmplările acestea le-a păţit pentru credinţă, că s-a împotrivit eresului calvinesc şi 1-a lepădat şi n-a vrut a se uni cu acela».
Pentru toate acestea — ţinînd seama de viaţa lui curată, de statornicia sa în Ortodoxie şi de lupta pentru apărarea ei —, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române — în şedinţa sa din 28 februarie 1950 — a hotărît ca mitropolitul Sfântul Sava să fie cinstit ca sfînt mărturisitor în întreaga Biserică Ortodox-1 Română, împreună cu înaintaşul său în. scaun, Ilie lorest. Canonizarea lor solemnă s-a făcut la Alba lulia, la 21 octombrie 1955, iar prăznuirea li se face, în Biserica noastră, în fiecare an, la 24 aprilie.

Calvinii tirani - ortodocşii cu Sfinţi Mucenici, avantaj noi.

După cum mi s-a scris pe mesageria privată, tot eu trebuie să decid... Greu, Ortodoxia nu e a individului ci a soborului... Aş prefera un sfat împreună. Văd că deja s-au făcut alt lanţ despre homeopatie şi noi tot rămaşi codaşi la introducere. Şi aceasta din cauza intervenţiilor celor care aruncă o piatră în baltă, pleacă fericiţi de contribuţia lor unduioasă şi rămâne să o scoatem cu multă osteneală noi, ortodocşii, pe ei de fapt nici măcar interesându-i consecinţele. Se alungă concizia şi deci şi efectul percutatant în conştiinţă. Mi-au zis însă unii că se foloses şi aşa. Astea au început de pe vremea lui Topcat. Dacă va vrea Dumnezeu ne va dărui totuşi ceva de folos şi mie care învăţ odată cu întrebările şi cu răspunsurile ce le primesc şi celor ce doresc cu adevărat Adevărul.
Cum însă nu se poate înţelege gravitatea înşelării în medicină dacă nu vedem gravitatea înşelării cu masca rîvnei de Dumnezeu în creştinism voi încerca să desfăşor în paralel şi una şi alta. Ca să nu obosim prea mult voi încerca câte o postare din rădăcina înşelării (creştinism) şi alta din roada ei (medicină). Rămân deschis pentru orice sugestii (constructive şi nu distructive sau distractive) publice sau private.
Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!