Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
1. - inainte de hirotonie , barbatul respectiv , are har de la Dumnezeu , revarsat asupra lui , necesar mintuirii.(conform definitiei date)
- la hirotonie i se da iarasi har !!! Mai mult decit prima data , adica nu este suficient numai o administrare sau o doza de har ? Sau harul este de mai multe feluri, cum este ? Adica putem cadea in inselarea neoprotestanta legat de preotia universala a tuturor oamenilor ?
- dupa caterisire , ce se intimpla cu harul preotului ? Il pierde, il detine in continuare , este injumatatit , ramine in adormire, e valabil toata viata sau doar pe o perioada ,cum vine ?
2. - este vreo lucrare(slujba) in care aceasta , adica efectele ei , sa depinda direct de harul si nu de darul preotului ! Adica , pina la urma este vreo deoasebire ca efecte intre o taina si o ierurgie , din punctul de vedere al savirsitorului ?
3. - de ce exista opinia, adevarul si formularea frazeologica ca ,,puterea preotului depinde de harul lui", sau mai bine zis de ,,cum lucreaza cu harul" , de cum il cultiva , il ingrijeste, il sporeste ?
- de ce , pe baza exemplelor din Pateric, din Vietile Sfintilor si Proloage, nu orice preot poate exorciza(scoate diavolii) oamenii cu un folos .
|
Cum citim si in Sfanta Scriptura toti credinciosii primeau har prin punerea mainilor, iar efectul vizibil era vorbirea in limbi. Acest lucru il faceau la inceput Apostolii. Apoi au randuit episcopi care sa aiba aceleasi atributii, nu puteau boteza toti cei care deveneau credinciosi. Fiecare Sfanta Taina are ceva special al ei, altfel ar fi doar o taina generala, nu sapte. Am citit undeva ca sfintii pot face minuni, dar nu pot face ce face un preot obisnuit, chiar pacatos. Numai prin hirotonie cineva poate avea acea calitate de a ierta pacatele, de a savarsi Sfanta Liturghie si a sluji prefacerea darurilor. Nu stiu daca primeste har in plus, probabil.
In schimb orice preot trebuie sa tinda la fel ca orice credincios spre sfintenie, hirotonia nu-l mantuieste automat. Harismele se capata dupa despatimire si urcusul duhovnicesc, omul devenind vas curat si astfel pastrator al harului. Daca stie cineva mai mult sa completeze.