[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

Păi tocmai că echilibrul vine din "rigiditatea" gândirii lui, iar dezechilibrul vine dintr-o gândire slabă, înclinată spre "neputinţele" noastre. Am mai spus-o şi o mai spun ori de câte ori am ocazia: Un copil născut, crescut într-o familie care a trăit curat (trupeşte şi sufleteşte) acela va fi mai străveziu către Dumnezeu. Şi când afirm trupeşte, mă refer şi la alimentaţie. Dacă de mic el este crescut în rugăciune şi obişnuit cu un mod de alimentaţie corect (sau obişnuit cu postul de mic), acesta va fi mai puternic, mai rezisent din orice punct de vedere (şi trupeşte în faţa bolilor şi sufleteşteîn faţa încercărilor vieţii).
Şi ca să nu fie vreo nelămurire uite ce spune şi părintele nostru drag: “În copiii veniţi dintr-o veţuire curată a căsătoriei, precumpănesc înclinările bune şi nu-i biruie împrejurările rele ale mediului, pe care eventual l-ar găsi şi, poate că,chiar împotriva acestui mediu sunt rânduiţi. Ei sunt de mici mai străvezii spre Dumnezeu şi prin asta se vede că au chemare să-I fie ucenici, iar dacă vremea le-o va cere îi vor fi şi mucenici”.

Sunt de acord cu tine..ma refeream insa la anumite situatii. Spre ex: la noi la gradi se serveste copiilor la gustare un preparat in casa: o felie de chec, o prajitura cu cirese, cornulete cu gem etc. Cunosc parinti care iau desertul si in fata copilului il arunca la gunoi, pe motiv ca"nu-i, voie, nu-i sanatos" in timp ce micutii ei se uita la ceilati copii care se bucura in voie de gustarea lor dulce.
Personal nu cred ca prajiturica aceea de casa face atata rau copiilor, cat atitudinea rigida a mamei care, culmea, isi permite sa infulece cate o ciocolata dupa ce lasa copiii la gradinita.
si nu cred ca trebuie scos desertul din alimentatia copiilor.
abuzul e periculos, dar trebuie cautata calea de mijloc. Nu poti lipsi copilul de dulciuri, dar le poti reduce aproape la maxim pe cele din comert. Dar de asemnea nu-i poti smulge copilului din manuta o caramea/ bomboana cand o primeste cu dragoste de la un cunoscut.