[CarareaImparatiei]

În prealabil postat de fallen

Revenind la carti, sunt de acord ca e bun cititul, insa ce citesc citesc doar pentru mine, daca povestessc cuiva ce am citit nu ma crede nimeni, insa daca ceva apare la tv, mai aud si altii si are alt impact.
In orice caz, eu cred ca indiferent daca emisiunea sau cartea e buna sau proasta, omul tot se poate sminti, daca atat il duce capul. E o cheste individula.

Aici nu-i vorba de beletristică. Sfânta Scriptură şi Vieţile Sfinţilor nu sunt banale cărţi, cu conţinut epic. Sunt sigur că fratele Ovidiu la asta s-a referit, când a sugerat citirea unei cărţi. Acolo este cuvântul lui Dumnezeu. Acolo este adevărul credinţei noastre ortodoxe strămoşeşti insuflat de însuşi Dumnezeu. Citirea acestor cărţi nu se compara cu lectura oricărei text laic sau cu uitatul la televizor. Nu poţi compara mierea cu otrava.

Eu zic să laşi dumneata scuzele astea cu sminteala deoparte, şi să te gândeşti ce te aduce de fapt mai aproape de Dumnezeu. Ce-ţi întăreşte credinţa? Televizorul? Beletristica? sau Sfânta Scriptură? Bineînţeles că punându-ţi aceste întrebări trebuie să cauţi la inima ta şi să te cercetezi, să te rogi...şi mai ales să ai credinţă în Dumnezeu. Altfel, gândeşti cu stomacul ghiftuit şi inima plină de grijile lumeşti, căutând mijloace "pioase" de-aţi întreţine lenea bolnăvicioasă şi a satisface poftele trupului. E lesne de înţeles că asta-i amăgire.

Aaa, că nu înţelegi ceva din Sfânta Scriptură. Asta este altă poveste. Pentru asta ţi-a dat Dumnezeu gură, picioare, voinţă ca să dai fuguţa la părintele duhovnic şi să ceri lămuriri. Să citeşti scrierile Sfinţilor Părinţi care dau atâtea explicaţii. Sfânta Scriptură nu degeaba se numeşte Sfântă. I-auzi ce zice Sfântul Ioan Gură de Aur:

"...precum hrana aceasta (trupească), noi o pretindem în fiecare zi, tot aşa trebuie ca şi cuvintele credinţei pururea să le cerem, pururea să ne hrănim cu ele, pururea să le păstrăm în noi, pururea să medităm asupra lor, căci ele nu sunt o hrană obişnuită” (P.G., LXII, col. 559). Cu alte cuvinte, se poate spune că, ceea ce este hrana pentru trup, aceea este învăţătura cuvintelor dumnezeieşti pentru suflet. Citirea Sfintei Scripturi este „o necesitate naturală a sufletului omenesc. Acesta, ca şi corpul, are nevoie de o hrană proprie fiinţei lui” (Omilia XI la Facere), căci „după cum trupul are nevoie de hrană perceptibilă prin simţuri, tot astfel sufletul are nevoie de un îndemn zilnic şi de hrană duhovnicească” (Omilia 8 la Facere).

Dragostea pentru sfintele texte şi dorinţa de a le citi şi medita trădează de fapt un suflet iubitor de Dumnezeu şi sănătos din punct de vedere spiritual: „după cum foamea este o dovadă a sănătăţii trupului, tot astfel dragostea de cuvintele duhovniceşti este o dovadă a sănătăţii sufleteşti” (Omilia 2, 1 la Isaia). Prin urmare, lipsa de interes pentru cuvintele sfinte înseamnă foame şi pieire spirituală: „lectura Sfintei Scripturi este hrana sufletului, este podoaba şi siguranţa lui; dimpotrivă a nu asculta citirea Sfintei Scripturi înseamnă foame şi piere” (Omilia 2, 6 la Matei)."

Recomand citirea întregului articol, în care Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbeşte despre folosul citirii Sfintei Scripturi: http://www.doxologia.ro/studiul-sfin...pturi?page=0,0