Citat:
În prealabil postat de VladCat
Intr-adevar. Insa in cazul meu nu era Taina Cununiei deci nu a trebuit sa ma simt responsabil fata de aceasta taina. Probabil ca indiferent de situatie, ar trebui sa ne luam poverile si sa ii urmam lui Hristos, nu sa Il aducem in punctul unde Se vede nevoit sa intervina pentru a ne scapa de ele, asa cum am facut eu.
Hristos in mijlocul nostru!
|
Daca nu "m-a scapat" pana acum, poate ca inca mai (ne) asteapta, pe amandoi, sa mergem le El.... sau poate ma imbat cu apa rece, cum mi-au spus-o multi colegi de-a lungul timpului.
In nici o situatie,Dumnezeu nu trece peste liberul arbitru, daca o relatie se incheie e pentru ca unul sau altul asa a hotarat. Din pacate, cealalta finalitate, casatoria, nu poate fi un act de vointa unilaterala, precum despartirea. Cat despre sacralitatea ei, de asemeni, este o "sfanta taina" in masura in care si noi o consideram sfanta. Daca noi nu o consideram sfanta, ea nu insemna nimic, pentru noi. Ne putem cununa cu nevrednicie, la fel de bine cum putem lua si sfanta impartasanie cu nevrednicie. De asemeni, daca botezam copilul dar apoi nu-l mai ducem la biserica niciodata, si nici nu-i dam o educatie crestineasca, n-am facut nimic. Asa cum nimeni nu va osandi pe preotul care, fara sa stie, a dat sfanta impartasanie cuiva care i-a ascuns pacatele sale, la fel poate nu ar trebui osandit nici cel care s-a intovarasit cu cineva care nu a luat in serios taina sfintei cununii. Desi, de obicei e bine de stiut "ce ai la usa"...Ma rog, la noi e putin diferit, el crede in cununie in sine si in ce presupune ea, dar nu vede rolul preotului si al bisericii ca intermediar intre noi si Dumnezeu (sau cel putin asa sustine), si nu crede nici in sacralitatea spovedaniei. Nu stiu ce ar putea face mai mult nici un duhovnic in aceasta situatie, atata timp cat nu e recunoscut rolul lui in nici o treaba. E un fel de a crede ca esti ceva dar fara sa fii facut o scoala in acest sens.
Inteleg ca oamenii sunt diferiti, si ca trebuie sa invatam fiecare limba celuilalt, dar uite ca sunt situatii cand parca am face parte din specii diferite, intre care nu stiu daca e posibila (scuzati) imperecherea. Comuniunea, simbioza, da, dar nu si nasterea de produsi fertili. Nu stiu. Exagerz, desigur. Acum mii si milioane de ani, cand nu erau biserici si bisericutze, eram doar noi, oamenii, si Dumnezeu, si vorbeam toti aceeasi limba. Turnul Babel, bata-l vina!
Bat campii. Scuzati.