Daca acceptam ca duhovnicul greseste in sfatul/ canonul pe care ni-l da, cred ca e o pricina de sminteala. Asa ne putem alege noi cand sa ascultam si cand nu, dupa cum ne convine...

Daca ne putem alege duhovnicul (si am inteles ca se poate) astfel incat sa fie potrivit cu personalitatea noastra, eu cred ca trebuie sa ascultam ceea ce ne spune. Recunosc ca mi s-a intamplat sa nu-l ascult, dar din neputina, nu din rea-vointa, considerand ca el greseste.... si data urmatoare i-am marturisit si aceste neascultari...

In rest sunt de acord ca nu trebuie sa-l idealizam...

Eu sunt mai "confortabila" cu a-l asculta decat cu a ma framanta cu tot felul de ganduri. Cineva imi spunea chiar ca am o lipsa de responsabilitate in a lua decizii sau in a-mi asuma anumite fapte, in sensul ca daca luarea unei decizii sau amintirea unei fapte discutabile ma framanta si nu vad un raspuns clar, ma duc si il intreb.

Dumnezeu sa ne ajute sa primim intotdeauna raspunsul cel bun si sa-l ascultam!