Mesajul Cuviosului Paisie Aghioritul, potrivit si noua astazi:
http://www.razboint rucuvant. ro/2007/09/ 07/epistola- plina-de- durere-a- cuviosului- paisie-aghioritu l-despre- tulburarile- din-biserica/
"În vremurile noastre vedem ca multi fii credinciosi ai Bisericii noastre, monahi si mireni, din pacate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unionistilor. Cred ca nu este deloc bine sa ne despartim de Biserica de fiecare data când Patriarhul greseste, ci fiecare are datoria si obligatia de a protesta si de a lupta dupa puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde si a crea propria Biserica, si a continua sa vorbesti de rau pe patri*arh cred ca este un lucru irational.
Daca pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despartim si facem propriile noastre biserici - sa ne fereasca Dumnezeu! - îi vom întrece chiar si pe protestanti. Usor se desparte cineva, însa greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici" în vremea noastra. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar si de catre o persoana. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor sa existe biserica (ma refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut ca pot sa faca si propria lor Biserica independenta[ 4]. Daca filo-unionistii dau prima lovitura Bisericii, acestia mentionati mai sus dau a doua lovitura.
Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne lumineze pe toti, si pe Patri*arhul nostru PF Atenegora (inlocuiti daca vreti cu Daniel, nota noastra), pentru ca mai întâi sa se faca unirea acestor „biserici", sa se restabileasca linistea în rândul tuturor or*todocsilor scandalizati, pacea si dragostea duhovniceasca între Bi*sericile Ortodoxe Rasaritene, si dupa aceea sa se ia în atentie si unirea cu celelalte confesiuni, daca si întrucât doresc cu sinceritate sa îmbratiseze învatatura ortodoxa.
As vrea sa mai spun ca exista si o a treia grupare în Biserica noastra. Sunt acei frati care ramân fii credinciosi ai Ei, dar care nu au o întelegere duhovniceasca între ei. Sunt preocupati cu a face critica unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urmaresc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celalalt, ca pe urma sa-l loveasca fara mila. În timp ce, daca el însusi ar fi spus sau ar fi scris acelasi lucru, l-ar fi sustinut cu multe marturii din Sfânta Scriptura sau de la Sfintii Pa*rinti. Raul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedrep*tateste pe aproapele sau, iar pe de alta îl si doboara înaintea ochi*lor celorlalti credinciosi. De multe ori împrastie si necredinta în su*fletele celor slabi, fiindca îi sminteste.
Din nefericire, multi dintre noi avem pretentii nesabuite de la ceilalti. Vrem ca toti sa aiba acelasi caracter duhovnicesc ca si noi. Când cineva nu se potriveste cu caracterul nostru, adica fie este putin mai indulgent, fie putin mai taios, îndata tragem concluzia ca nu este om duhovnicesc. Toti sunt de trebuinta Bisericii. Toti Parintii, atât cei cu un caracter blând, cât si cei severi, i-au oferit slujirile lor. Asa cum pentru tru*pul omului sunt absolut necesare si cele dulci si cele acre, chiar si papadia cea amara (fiecare are propriile sale substante hranitoare si vitamine), tot astfel este si pentru Trupul Bisericii. Toti sunt ab*solut necesari. Unul completeaza caracterul celuilalt si toti suntem datori sa suportam nu numai caracterul celuilalt, ci si slabiciunile pe care le are ca om.
Din nou cer iertare la toti ca am îndraznit sa scriu. Eu sunt un monah simplu si lucrarea mea este sa încerc, pe cât este cu putinta, sa ma dezbrac de omul cele vechi si sa ajut pe ceilalti si Biserica prin rugaciune. Dar fiindca au ajuns pâna la sihastria mea vesti triste despre Sfânta noastra Ortodoxie, m-a durut mult si am con*siderat ca este bine sa scriu cele pe care le-am simtit.
Sa ne rugam cu totii ca Dumnezeu sa pogoare harul Sau si fie*care sa ajute în felul sau spre slava Bisericii noastre".