Suntem atat de mici. Atat de nepregatiti pentru viata vesnica, incat ne temem de o posibila monotonie a ei. Ne intrebam ce poate oferi raiul, mai precis Dumnezeu, pentru a nu cadea robi plictiselii. Dar cheia nu consta in a primi, ci tocmai in a oferi, a te oferi, a participa.
Dumnezeu ne da totul inca din lumea de aici pentru a nu fi partasi monotoniei si plictiselii, insa noi alegem sa nu participam la darurile Sale. De aici monotonia, intr-o lume care, de la sine, nu ne poate potoli niciodata adevarata "foame si sete".
|