[AlinB]

Din pacate, de la Luther citire, omului i s-a rupt legatura fireasca intre efortul spiritual si rasplata - mantuirea.

Romano-Catolicii vindeau (intr-un context prost inteles de neoprotestanti) indulgente pentru iertarea pacatelor, Luther a ajuns sa vanda mantuirea pe de-a intregul, chipurile gratuit, in efect - conditionata de impartasirea unei doctrine pierzatoare de suflet, in care omul se considera mantuit - cu loc deja rezervat in Rai, mai presus de angrenarea personala in calea mantuirii, conditia minima necesara si chiar considerata suficienta fiind credinta.

Restul, chipurile, este lucrarea lui Dumnezeu, angrenarea omului in acest efort este minimizata atat ca importanta cat si ca actiune.

Consecinta directa?
Lipsa pocaintei autentice, lipsa efortului ascetic, superficialitate in trairea credintei, etc.

Viata morala a unora ca acestia este mai degraba rezultatul unei conditionari sociale a comunitatii religioase din care fac parte dar binenteles, este pusa pe seama Harului pe care ei presupun, aprioric, ca il au, judecandu-se prea putin pe sine si prea mult pe cei care nu sunt ca ei.