[laurastifter]

„Deci, obiectiv, e rătăcire, subiectiv, Dumnezeu singur ştie. Căci dacă nu m-aş fi îndepărtat, dacă n-aş fi trăit Ortodoxia ca un convertit, poate că n-aş fi putut niciodată să o văd în frumuseţea ei strălucitoare drept singurul adevăr al istoriei. Nu trebuie nici să aibă nume, n-a trebuit nici să aibă geografie, dar aşa a fost. Revenind la dialogul cu ceilalţi, cred că, în primul rând, trebuie respectat omul chiar şi-n smintelile şi-n revoltele lui, căci cine ştie de unde vin acestea şi unde este rana. De multe ori, rana suntem noi, care am reprezentat greşit ceea ce credem. Deci, smerenie! Şi, dacă este cu putinţă – şi asta se simte mai mult decât se poate gândi – omului aceluia i se poate spune un cuvânt. Dacă sunt nesigur, îi spun în general un cuvânt de genul acesta: nu te poate convinge omul, nu căuta convingere de la om; începe cu rugăciunea, cere-I Domnului să convingă inima ta; eu pot să-ţi spun mii de lucruri, dar nu de la mine vreau să te convingi, de la om, ca să te sminteşti mai târziu, mai ales acum, când eşti bombardat cu tot felul de ideologii şi filosofii şi cu nedreptăţile istoriei. În general, în Biserica ortodoxă care a păstrat noţiunea de ipostas, de persoană, problema trebuie pusă ipostatic, personal. De aceea, fiecare persoană trebuie să intre în dialog intim cu Dumnezeu. Esenţial ne regăsim după aceea." (părintele Rafail Noica)