Buna Elena, iti redau mai jos o scurta explicatie gasita pe net, care sper sa te lamureasca :

Avva este un cuvant aramaic ce inseamna tata, fiind folosit în iudaism atat cu sensul sau propriu, dar mai ales ca mod respectuos de adresare fata de intelepti sau rabini.

In Noul Testament

In Noul Testament, acest cuvant este rostit pentru prima data de Mantuitorul Iisus Hristos în rugaciunea din gradina Ghetsimani: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta!"(Mt 26, 39); "Avva, Parinte, toate sunt Tie cu putinta"(Mc 14, 36). Alaturi de traducerea greaca s-a pastrat si originalul aramaic.
Termenul este folosit si de Sfantul Apostol Pavel, aratand ca prin Botez, crestinii sunt infiati de Dumnezeu, de aceea pot sa-L numeasca "Avva, Parinte!"(Ga 4, 6; Rm 8, 15).

Avva în traditia monastica

Peste cateva secole, Avva a fost numit acel monah cu experienta, care pe baza vietuirii sale era recunoscut drept purtator de duh (pnevmatofor), capabil de a fi parinte duhovnicesc celor care traiau in preajma lui si ii cereau sfatul, fiind considerat povatuitor duhovnicesc. Aceasta denumire apare mai intai în Apoftegmata Patrum (Patericul), unde la început Sfantul Antonie este numit "Avva" de catre ucenicul sau Pavel. Acest cuvant de origine semitica a fost adoptat de monahii din pustia Egiptului, deoarece trebuiau sa exprime o realitate noua pentru care nu aveau un termen specific în limba lor. Ei au împrumutat cuvântul "Avva" din Noul Testament, caci astfel puteau sa sublinieze în acelasi timp caracterul personal al relatiei dintre ucenic si parinte, cat si faptul ca se referea la Dumnezeu. Adresandu-se "batranului" sau cu acest cuvant, monahul nu doar ca se abandona ca un copil parintelui sau, dar si marturisea, prin credinta si ascultare, ca prin intermediul lui ajunge în Duhul, prin Fiul, la Tatal. Din apoftegmele patericale reiese ca Avva povatuia printr-o invatatura care cuprindea experienta vietii sale în Dumnezeu. Harismele sale speciale erau ascultarea atenta si discernamantul.

In primele secole ale monahismului, si unele calugarite aveau acest rol de calauzire duhovniceasca, fiind numite Amma (maica).

Paternitatea duhovniceasca s-a transmis pana in zilele noastre, dar termenul Avva este folosit astazi mai mult livresc, in limbajul uzual fiind inlocuit de grecescul "gheron(da)" sau rusescul "staret". In romana termenul este folosit fie sub forma sa slavona, "staret" (desi se suprapune uneori ca inteles cu termenul de egumen), fie, mai recent, cu simplul parinte.