Citat:
În prealabil postat de Profetul de carton
iar ceea ce este nou, caderea pe spate, rasul si alergatul prin biserica, scuzati-ma, dar nu cred ca sunt de la Dumnezeu, deoarece nu zidesc absolut cu nimic si seamana pana la identificare cu un comportament de posedat demonic.
|
Nici eu nu cred că sunt de la Dumnezeu. Dar este doar o părere a mea personală, nu am certitudine absolută. Ceea ce știu în mod absolut sigur este că te poți mântui și fără bâțâituri charismatice, din moment ce atâția oameni s-au mântuit fără acestea. Mai știu că mie nu mi se potrivește acest mod de practicare a credinței. Atât, îmi ajunge.
Mai departe, eu nu m-aș aventura să spun că acestea sunt comportamente de posedat. Cum să spun ? Nu au anvergura necesară, ca să zic așa. Te poți da cu spatele de pământ cât vrei, nu e destul ca să fii posedat. Ca regulă generală, posesia demonică are semnele ei obiective, despre care am scris mai în detaliu în topicul dedicat ("Grade, tipuri și semne ale posesiei demonice") și despre care mai bine decât am făcut-o eu scrie în Evanghelie. "Autosugestie" mi se pare un termen mai adecvat.