Sfântul Teofan Zăvorâtul, spune în cartea sa - Viața lăuntrică, despre rugăciunea neîncetată:
"Dumnezeu vrea să Îl sâcâim cu rugăciunile noastre, nu pentru El – căci El știe totul – ci pentru noi, ca să fim mereu gata să primim milostivirea Sa, oricând ar binevoi El să ne-o dea. Rugăciunea este întinderea mâinilor spre Dumnezeu, pentru primirea îndurării Sale. Cel ce se roagă neîncetat, acela are mereu mâinile întinse; și oricând ar binevoi Domnul să-l miluiască, el este întotdeauna gata să-I primească miluirea. Închipuiește-ți un binefăcător care împarte milostenii, dar nu la ore stabilite, și obișnuiește să le pună direct în mâinile întinse și să-i treacă cu vederea pe cei care, căscând gura prin alte părți, nu le întind. În acest fel, dintre cei veniți, cei care au mâinile întinse primesc întotdeauna, iar cei ce nu le întind nu primesc. Mai târziu, degeaba mai ceri. La fel, Dumnezeu, când Își va împărți îndurările, nu va sta la povești, ci va spune numai: „Să aveți mereu mâinile întinse spre Mine în rugăciune, pentru ca, oricând voi binevoi să împart milostenii, voi să fiți gata să le primiți”. Astfel, cel ce se roagă neîncetat nu va pierde niciodată miluirea, iar cel ce nu se roagă mereu, acela să nu se mire că o va pierde."
__________________
"A fost întrebat avva Ammona ce este calea cea strâmtă și îngustă, și a zis: calea strâmtă și îngustă înseamnă a-ți struni gândurile, și a-ți nimici voia ta, de dragul lui Dumnezeu. Asta înseamnă „iată noi am lăsat toate și ți-am urmat Ție“ (Matei, XIX, 27.)." (Despre avva Ammona, Patericul Egiptean)
|