Suferinta este una din treptele scarii care ne duce la cer. Cel care paseste pe ea cu prea multa teama, neconvingator, lipsit de credinta, sau cel care incearca sa o ocoleasca, crezand ca poate urca doua trepte odata, risca sa se impiedice, sa cada, ba chiar sa piarda totul.
Treapta suferintei poate fi insa urcata atunci cand privim in sus, nu in jos. Sa nu ne pironim privirea asupra treptei si propriilor picioare, ci sa privim cu nadejde catre Dumnezeu, ca Unul ce ne calauzeste in chip nevazut pasii. Astfel, suferinta nu ne mai este spre poticnire, ci parte si inceput al unui nou urcus. Asumand suferinta, altfel spus, urcand treapta, suntem "cu un pas mai aproape de Dumnezeu".
|