[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de heaven

Sunt de acord,Dumnezeu nu este altceva decat iubire,este insasi radacina din care am plecat si catre care tindem cu totii,mai mult sau mai putin constient sa ne intoarcem,cu toate ca El este omniprezent in viata si sufletul nostru.Nu El ne osandeste,ci noi suntem proprii nostri dusmani.Dumnezeu ne vorbeste fiecaruia intr-un mod aparte,unic pentru fiecare si care atinge sufletul,ne vorbeste prin inima,intr-un limbaj specific acesteia.
Asa ca nu este nimic de mirare,daca cineva simte ca Dumnezeu l-a mangaiat in timpul rugaciunii, s-a bucurat ori ,asa cum spunea colegul de forum ca "a miscat inima Lui".
Vorbim de un dialog interior,extrem de personal,unic pentru fiecare in parte si in care se poate petrece orice,un dialog care inmoaie inimile si aduce de multe ori lacrimile pocaintei care topesc acea pacla de pacate,lasand din nou lumina divina sa straluceasca in sufletul omului respectiv.

eu nu experienta o contraziceam, ci doar exprimarea