Intre imagine si cuvant nu este o diferenta de timp.
Poti rationa indelung asupra unui subiect fara a crea imagini.
Credinta vine din auzire (Romani, parca)
Nu gasesc ca este o contradictie intre cercetarea (vederea) de sine si neprimirea imaginilor.
Poti sa te "vezi" destul de clar, adica sa ai constiinta faptului ca binele nu l-ai lucrat, fara a primi imagini.
Sfantul Nicodim Aghioritul spunea undeva ca cei stapaniti de mandrie pot deveni ei insisi idolii gandirii lor.
Citat:
În prealabil postat de CelMandru
Ce-o-nsemna imagine? Stătui și mă gândii nițel, pentru că sunt greu de cap. Și conlcuzionai că imaginea, imaginația e o formă mai dezvoltată a unui gând. Cu alte cuvinte, diferența dintre imagine și gând este de timp. Adică, cu cât vei lăsa un gând să prindă rădăcini, cu atât va începe să se coloreze o imagine, să se materializeze în minte sub forma unui filmuleț, la care va fi greu să nu te uiți odată început. Și uite-așa, te pomenești la cinema, stând și mestecând a lene din popcornul nepăsării ș-al uitării, al rătăcirii minții.
Acuma, dacă te apuci, cică, să chibzuiești asupra vinovăției, e lesne de înțeles că o să-ți fie aproape imposibil s-o faci fără să te ferești de plăsmuiri ale minții. Știi tu mai bine cine-ți ești, omule. Îți știi neputința. Așa că, nu te abține de la imagine, căci una singură trebuie să ai. Icoana Mântuitorului s-o înrămezi în centrul minții tale. Să stingi toate becurile cinema-ului lumesc, și străduiește-te să luminezi sfânta icoană. Și când te dumirești nițel și ți-aduci aminte că icoana-i vie, atunci începe să pâlpâie în tine senzația de fiu risipitor. Ee.. atunci să te adâncești, să reiei în fața Stăpânului fiecare păcat în parte, să realizezi prostia ta, dar cu nădejdea întărită să ceri mila Tatălui Tău Preabun.
|