Frate CristiBoss, bunule frate, rogu-te!
Indraznesc sa iti cer, prihanitul de mine: pentru Hristos!!!

La prima lectura, pe care eu prostul o fac cu ochii si cu mintea mea ABIA ACUM, ABIA ACUM, DA!,
nadajduiesc sa ma crezi, desi aceasta nu-i spre cinstea mea:
afirmatia lui Mihnea poate parea cu totul revoltatoare!
Si iata, nu te supara iarasi si iarasi pe mine: inteleg imediat ca si fratia voastra ati reactionat ca si mine acum: la prima lectura...

Dar cugeta o clipa: nu e oare, in afirmatia asta, si altceva?...

Sa fie, oare, Mihnea, atat de nebun? ...
Asa il stim noi toti pe Mihnea din postarile lui?...
Asa il stim noi, fata catre fata? (eu, marturisesc aici, il stiu: consider ca Mihnea sub nici o forma NU este nebun. Ci dimpotriva, comparativ cu omul acesta eu sunt cu muuult, cu muuuuult mai nebun, in orisice privinta voiti!).

Te-ai gandit, macar o clipa, o frate Cristian, ca Mihnea ar putea, in felul sau de exprimare, exprimare-martor al trairii sale personale, ca ar putea incerca sa exprime un anumit travaliu personal, un gen de elan, un zvac al pocaintei sale?
Poate s-a inaltat prea sus? - Treaba lui! Ingaduie, frate, de nu iti cer prea mult.
Dar sa stii frate ca eu, cat ti-ar parea de-aiurea, nu gasesc in vorba lui Mihnea decat un SUBLIM GAND de invitatie la DEPASIRE A APARENTELOR. Nu huleste Mihnea, frate, nu huleste. De credem asta... noi hulim!
Ia aminte, Cristian, te rog, ia aminte! Fa un mic efort si cauta o alta erminie cuvintelor lui Mihnea. Vei vedea ce zbor propune el, cu afirmatia lui teribila, sublima, pe care, eu unul, o consider uluitor de ... smerita! AMIN+