Într-adevăr, e greu de spus care e cea mai bună, însă nici nu ştiu dacă ar fi de folos. Sunt de aceeaşi părere cu Raoul, că răspunsurile date aici ar putea sminti într-un fel sau altul, hrănindu-ne patimile.

Îmi amintesc aici de o vorbă a unui Părinte (nu mai ştiu care), ce spunea să nu-l lauzi pe copil când face un lucru bun, ci să lauzi fapta, ca să nu se mândrească (cred că şi reciproca e indicată, atunci când face ceva rău).
Şi cum noi toţi suntem copii (duhovniceşte, nu cu inima, din păcate)...