A aparut pe site-ul lui Laurentiu Dumitru (www.laurentiudumitru.ro) o recenzie -scrisa de Pr. conf. dr. Popescu Ion- la cartea „Codul lui Da Vinci „de Dan Brown .Pentru a o citi apasati AICI
O sa dau cateva citate din aceasta recenzie:
„Dincolo de textura cartii, de tesatura narativa, de dialogurile extrem de interesante, as vrea sa intelegem ce inseamna Codul lui Da Vinci. Autorul pune in gura personajelor sale cuvinte ce constituie o blasfemie la adresa Mantuitorului Iisus Hristos. Este o blasfemie sa spui asa ceva despre Fiul lui Dumnezeu. Autorul acrediteaza ideea ca Iisus Hristos a fost un simplu muritor, un om obisnuit, a carui divinitate a fost votata in cadrul Sinodului de la Niceea. Aceasta este ideea centrala a cartii, restul nu ne intereseaza foarte mult. „
„Autorul ataca Biblia, pe Mantuitorul Iisus Hristos, despre Care sustine ca nu este Fiul lui Dumnezeu, sustine ca Biblia nu este un document divino-uman, ci unul omenesc. Este o eroare de fond a acestei carti ideea ca Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu este o inventie a lui Constantin cel Mare, ignorand faptul ca multi Sfinti Parinti si apologeti au vorbit despre divinitatea lui Hristos:< Biblia, asa cum o cunoastem noi astazi, a fost alcatuita de imparatul roman pagan Constantin cel Mare.> Impotriva acestei afirmatii trebuie sa aratam falsitatea ei fundamentala in sensul ca autorul nu cunoaste sau nu vrea sa cunoasca Sfanta Scriptura in deplinătatea ei si in aceeasi masura scrierile Parintilor apostolici, ale apologetilor, polemistilor, ale istoricilor si scriitorilor bisericesti pana la Constantin cel Mare (Sfantul Atanasie cel Mare, Origene, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful), toti cei care vorbesc despre divinitatea lui Hristos. Spre demontarea acestor afirmatii putem privi la cateva marturii foarte clare, anterioare Sinodului de la Niceea:
· Epistola lui Barnaba (scrisa, potrivit criticilor intre anii 70-131) spune: Daca Domnul a indurat patimile pentru sufletul nostru, El, Care este Domnul intregii lumi, Caruia Dumnezeu I-a zis la intemeierea lumii: ,Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra" (V, 5);
· Sfantul Ignatie scrie magnezienilor: Adunati-va cu totii ca intr-un templu al lui Dumnezeu, ca la un altar, in jurul unuia Iisus Hristos, Care a iesit de la Unul Tatal, Care este unul si la Tatal s-a intors (VII, 2); ... Dumnezeu S-a aratat prin Iisus Hristos, Fiul Lui, Care este Cuvantul Lui." (VIII, 2);
· Tertulian (160-240) vorbeste chiar despre ,o natura dubla, neconfuza, ci unita intr-o singura Persoana, Dumnezeu si omul Iisus. in care proprietatile fiecareia dintre cele doua naturi s-au pastrat." (Adversus Praxean, 27).
· Origen (185-253), in lucrarea sa De principiis, vorbeste despre Dumnezeu-Omul, despre intruparea Fiului lui Dumnezeu si Persoana divino-umana a Mantuitorului Iisus Hristos (II, 6, 3).
Autorul afirma ca imparatul Constantin cel Mare, din ratiuni politice, de marketing spune ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Atacul se da asupra Persoanei Mantuitorului, asupra Sfintei Scripturi si accentul se pune pe umanitatea lui Iisus, adica pe faptul ca nu este Dumnezeu, ci simplu om. Acest edificiu teoretic, doctrinar, se dovedeste a fi extrem de periculos daca patrunde in sufletele oamenilor. Neluarea in considerare a ceea s-a scris despre Mantuitorul Iisus Hristos inainte de Constantin cel Mare este eroarea fundamentala a acestei carti. Autorul poate nu a bagat de seama aceste aspecte, poate nu a vrut, poate a fost influentat de perspective gresite si loveste astfel masiv Biserica.
O alta eroare a cartii o constituie acuza adusa Bisericii crestine in general, ca ar fi minimalizat divinitatile feminine. Trebuie sa ne gandim la cultul Fecioarei Maria, la evlavia pe care credinciosii ortodocsi o manifesta fata de Maica Domnului, dar si in romano-catolicism, sa vedem ce scrie Emil Cioran in Lacrimi si sfinti (vedem cate sfinte mucenite exista in traditia rasariteana, in traditia ortodoxa si in cea catolica), sa ne gandim la rolul femeii in crestinism. Melania Romana, care a intemeiat o comunitate la Ierusalim, sora Sfantului Grigorie de Nyssa, Macrina, Monica, mama Fericitului Augustin etc. au jucat un rol providential in viata marilor teologi si sfinti. Autorul ignora deliberat cultul mariologic din catolicism unde Fecioara Maria este considerata impreuna mantuitoare cu Hristos (coredemptrix). Acuzatia ca Biserica a desacralizat divinitatea feminina pentru a trece sub zodia masculinitatii este o eroare fundamentala a autorului, care nu ia in considerare ce au scris adevaratii crestini despre divinitatea lui Hristos, in primele trei secole crestine.
Cred ca aceasta carte se inscrie intr-un curent postmodern, intr-o miscare New-Age-ista, de revenire la o religiozitate amorala, neopagana. De remarcat faptul ca forte esoterice, care in realitate nu au nimic de a face cu paganismul, vor sa aduca lumea la o forma de neopaganism, insa prin distrugerea crestinismului in originea si esenta lui, chiar sub forma unor fictiuni ideatice si literare. Nimic din cele relatate in carte nu este real, poate cu exceptia unor organizatii secrete despre care nu stim mai nimic, sau stim foarte putin.
ESTE O CARTE EXTREM DE PERICULOASĂ PENTRU TOTI CRESTINII, PENTRU TINERET SI IN SPECIAL PENTRU ACEIA DINTRE EI CARE NU CUNOSC FOARTE BINE SFANTA SCRIPTURA, ISTORIA LUMII, ISTORIA BISERICII UNIVERSALE SI INVATATURA BISERICII ORTODOXE. EA POATE FI CITITA DOAR CA O CARTE DE FICTIUNE, PENTRU AMUZAMENT SAU POATE UNEORI PENTRU ALUNGAREA PLICTISELII. IN NICI UN CAZ NU TREBUIE LUATA IN SERIOS ACEASTA FICTIUNE OTRAVITA SI OTRAVITOARE PENTRU CA IN ACEST CAZ EA POATE FI DAUNATOARE PENTRU SUFLET. „
|