Iertati-ma pentru aciditate. Momentan, cel putin, nu pot sa inteleg cum imaginatia (atat timp cat nu ma sminteste) imi poate intina relatia cu Dumnezeu. Si chiar daca postarea dumneavoastra precedenta a fost voluminoasa si interesanta, nu m-a lamurit.
Credeti ca este rau atunci cand parintii le citesc copiilor cum Fat Frumos omoara un balaur? Copilul isi imagineaza povestea ca si cand ar fi reala, uneori se pune in pielea lui Fat Frumos sau a Ilenei Cosanzeana.
A spune ca a-ti imagina lucruri, intamplari, situatii, este o numaidecat o ocazie sa fii ispitit de cel rau mi se pare o afirmatie trasa de par tare de tot! Daca de buna voie iti imaginezi prostii si te ”delectezi” cu ele, atunci da ... Dar daca intr-un moment de relaxare ma cuprinde ”visarea cu ochii deschisi”, e ceva rau?! Asta nu inteleg.
|