Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu cunosc lectură mai antidepresivă decât aceea a Cărții. Ați văzut, vreodată, un om mai întristat decât Ecleziastul ? Și Psalmii, cât de mult ajută! Mai ales Psalmii. Cât de trist este David, văzând că toți se ridică împotriva lui, chiar și propriul lui fiu, Absalom! În Psalmi este Biblia toată. În Psalmi e cuprinsă nu doar toată poezia lumii, dar și înțelepciunea ei.
Poftim un exemplu, la obiect:
Cum se poate ca un om care își spune "credincios" să creadă că Dumnezeu nu există? Admit posibilitatea erorii în privința a tot felul de adevăruri de credință pe care Dumnezeu le-a comunicat Bisericii Sale. Dar că nu există Dumnezeu, este nebunie.
Nebunul zice în inima lui: "Nu există Dumnezeu" Ps 53.
|
Frate, doar esti doctor...:)
Sigur ca Biblia e cel mai puternic antidepresiv, sau, ma rog, puterea Domnului din ea, din legatura mea
smerita cu ea, e antidotul! La fel e si pentru mine, cred ca ti-am marturisit deja.
Dar frate, unii oameni, la un moment dat al existentei lor, in (ne)credinta noastra, au nevoie de ceva mai "la indemana" (sunt si ateii oameni, de pilda...), care tot de Dumnezeu e lasat.
Asa cum pruncii au nevoie de lapte! Mai tarziu, fireste, vor rontai si friptura cu cartofi prajiti. Deocamdata ...laptic.
Toate sunt de la Dumnezeu. Sa nu ne repezim sa prindem musai harul, precum nevoitorii pustiei, ca acesta nu e libelula... Iar noi sa fim smeriti, sa acceptam cu bucurie ce avem la indemana. Pe unul care merge, in necredinciosia lui, la medic, mai degraba cred ca il miluieste Dumnezeu decat pe altul care, mandru foc de rugaciunea lui, zace in boala si nu misca un deget. Sa fim seriosi! (adica nicidecum sa nu fim superstitiosi, in loc de credinciosi)
In acest duh de intelegere vad chestiunea. Toate bune!