Astazi parintele ne-a vorbit despre felul in care se poate face milostenia trupeasca si cea sufleteasca, aceasta din urma fiind la indemana oricui. Putem imparti si invataturile si cunostintele despre credinta in familiile noastre si printre cunoscuti, ne putem ruga pentru ei, putem tine aprinsa flacara credintei, acolo unde este primita... Dar pentru a face aceasta, ne trebuie si noua credinta si dragoste.
Si despre faptul ca atunci cand facem milostenie, trebuie sa dam din cele mai bune ale noastre, nu din ce ne prisoseste.
Am gasit in acest sens un cuvant foarte frumos la parintele Iustin:
"Si parintele Paisie Aghioritul spunea ca temelia vietii duhovnicesti este sa te gandesti intai la aproapele si mai apoi la tine. Crestinii trebuie sa invete sa renunte, sa daruiasca, sa poata imparti putinul pe care-l au cu fratele. Numai aceasta este metoda de rezistenta a noastra in fata vremurilor grele.Cu cat te apropii de aproapele tau, cu atat te apropii de Dumnezeu.Pentru ca adevaratul om pe care trebuie sa-l iubesti nu este cel care merge in masina si in limuzina, ci cel care merge pe jos, bolnav, cu desagii goi. Aproapele nostru este cel in nevoie. Aici este aplicarea Evangheliei, nu expunerea in conferinte. Aplicarea noastra practica aceasta este: sa putem ameliora cat mai mult suferintele, durerile, nu numai cele materiale, dar si cele sufletesti."
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|