Citat:
În prealabil postat de fallen
Nu cumva e si mandria cea care ne "ajuta" sa cadem si ne impiedica sa ne ridicam atunci cand avem un esec?
|
Sunt multe feluri de a cădea, iar mândria este doar unul dintre ele. În schimb, odată căzuți, cauza pentru care suntem împiedicați să ne ridicăm este, practic întotdeauna, mândria. De aceea mândria este păcat diabolic: nu fiindcă este păcatul care l-a doborât pe diavol, ci pentru că este starea sufletului care îl ține încătușat în robia diavolului. Nimeni nu poate ieși din robia aceasta decât prin opusul mândriei, care este smerenia. A fi smerit înseamnă a realiza cât ești de slab fără ajutorul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, mândria este idolatrie a eului.
Citat:
|
Prima data cand iti iei o palma de la cineva, e dureros ca te gandesti ca ai luat-o pe nedrept, apoi cand iti dai seama ca s-ar putea sa fii avut dreptate persoana respectiva, iti vine sa-ti mai dai si tu una. Cateodata sti ca nu eti vinovat si ca o incasezi mereu pe nedrept, si e frustrant,
|
Personajul principal din "Frații Karamazov", Dimitri (Mitea, fratele mijlociu) își ia o suită de palme pe nedrept. Dar nu e deloc frustrat, ci le primește (deși ar fi putut fi altfel, de fiecare dată). Le primește, fiindcă își dă seama că, de fapt, e vinovat. Nu pentru cele de care îl acuzau pârâșii lui, ci pentru altele, care erau numai în sufletul lui. De fapt, despre asta e vorba în acea minunată carte.
Citat:
|
(...)nu sunt lucruri cu care sa irosesti timpul unui duhovnic, si nici macar pe-al lui Dumnezeu. Nu cred ca pe El il intereseaza atat de mult ce anume faci, daca iti place sau nu, daca esti multumit, implinit, etc, sau nu, atata timp cat nu pacatuiesti.
|
El este un judecător perfect. Pe un judecător perfect, eu cred că toate acestea îl interesează. Dacă e adevărat dictonul "nu este același lucru când doi spun același lucru" (non idem est si duo dicunt idem), cu atât mai adevărat e că "nu este același păcat când doi fac același păcat".