Din
acest interviu aflăm că, în anul 1955, nici propria mamă a celui ce a devenit al treilea cardinal român nu a știut de hirotonia lui secretă, deși tare ar fi vrut ca măcar unul dintre cei 12 (!!) copii ai ei să urmeze calea Bisericii. Ce timpuri !
Timpuri în care mamele aveau 12 copii. Timpuri în care părinții nu considerau celibatul în Cristos ca pe un eșec în viață, iar chemarea preoției era mult dorită și sperată. Timpuri în care hirotoniile, care azi sunt mari sărbători, erau făcute sub pecetea de nerupt a secretului eclezial. Timpuri în care Sf Părinte numea cardinali "în inima sa", iar ceilalți din Sf Colegiu aflau cine ocupă scaunele goale după ani de zile. Și noi, ne plângem că acuma ne este greu. Cât de greu le-a fost părinților noștri!