[Mihnea Dragomir]

Deşi practicarea jocurilor de noroc nu este un păcat intrinsec, în mod evident poate fi o eroare asupra virtuţii prudenţei. Singura situaţie în care există o justificare logică este aceea în care joci sume foarte mici la jocuri de tip "loz în plic" sau "loto". Se întâmplă şi aici un fenomen despre care am vorbit în legătură cu asigurările de sănătate. Cu cât probabilitatea unui câştig se apropie de 1, cu atât este mai cert că vei pierde. De aceea, cine joacă foarte frecvent sau cine joacă sume mai mari are o probabilitate de a pierde incomparabil mai mare.

Să presupunem că cineva ar juca la ruletă şi ar acoperi toate numerele, adică joacă, să spunem, 37 de lei la o extragere. Probabilitatea ca să iasă unul din numerele acoperite este 1, caz în care el va primi 36 de lei în schimbul celor 37 de lei jucaţi. Adică va pierde în mod sigur, fiindcă din diferenţa dintre încasările făcute şi fondul de câştig trăieşte orice cazinou, loterie, agenţie de pariuri, etc. Deci, cu cât cineva joacă mai des, sume mai mari şi în mod mai dispersat, cu atât se apropie de certitudinea teoretică a pierderii.

Două cazuri din familia mea.
Primul este bunicul meu matern, cu drepţii să-l odihnească Domnul pe acest vrednic preot. EL juca o dată pe săptămână, cea mai mică sumă posibilă la Loto. A câştigat de două ori câte o maşină, la interval de câţiva ani. Mirate de asemenea uluitor de improbabilă succesiune de câştig, tipele de la loterie au întrebat: "cum faceţi, părinte, de câştigaţi ?" Răspuns memorabil: "cu rugăciuni şi cu post".

Al doilea caz este de semn contrar: un unchi de-al meu, să-l ierte Dumnezeu şi pe acesta. El juca tot la Loto, o sumă ceva mai mare, deoarece era amator de bilete combinate (cu mai multe variante câştigătoare). Militar de carieră şi militar până în măduva oaselor, el se prezenta matematic, în fiecare joi la ora 18.30, la agenţia Loto şi juca mereu aceleaşi numere . Rareori, a câştigat "X"-uri, adică se întâmpla să mai culeagă surcele, care nu acopereau valoarea biletelor jucate. Dar a venit o zi când se simţea un pic slăbit venind de la serviciu: o răceală părea să-i dea târcoale. Era într-o zi de joi. Colac peste pupăză, ploua în acea zi de toamnă, vreme umedă, să nu dai un pisoi afară. "Să mă mai duc, oare, şi azi ? Uite ce plouă afară, mai bine mă bag în pijama" s-a gândit. "Doar n-o să iasă tocmai acum numerele mele". Ei bine, au ieşit. Toate. Exact în ordinea în care le juca. Mirat că nu a venit la agenţie şi ştiind ce numere joacă, omul cu loteria i-a dat telefon, sperând că le-a jucat la altă agenţie, poate în vreo deplasare. Cu frenezie, agentul era pregătit să îl întrebe: "aţi jucat în altă parte numerele, dom'colonel ?" Dar unchiul meu era în baie: voma de nervi. Dealtfel, coincidenţă sau nu, el nu a mai trăit mult după aceea.