[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Cam cum ati vedea, in teorie, implementarea unui astfel de sistem in ziua de azi, pornind de la realitatile anului 2012?

Prin luptă politică. Mai întâi, este necesar ca un număr suficient de oameni, observând eşecul democraţiei universale, să ajungă la concluzia corectă privind cauza răului: ea nu stă în oameni, nici într-un partid ori altul, de vreme ce s-a realizat alternanţa la putere de mai multe ori. Cauza stă în viciul de sistem, mai exact în acest sistem al democraţiei universale. Prin urmare, acesta este un sistem care trebuie înlocuit. Mai departe, platforma unui astfel de partid, care să vizeze reforma prin redescoperirea tradiţiei, trebuie să plece de la realitatea că democraţii au mai fost în istorie, relativ frecvent (Atena şi alte cetăţi greceşti, Roma, Republica Veneţiană etc), dar, pe de altă parte, absurditatea democraţiei universale este foarte nouă. Vot universal şi egal există în România abia din 1923, căci până atunci, în România Clasică, exista vot bazat pe cens. Nici în celelalte ţări europene, care ne-au servit ca model, democraţia universală nu precede cu mult. O vreme, această inovaţie a putut funcţiona cu rezultate pe alocuri satisfăcătoare, fiindcă se baza, în fond, pe instituţii şi pe oameni formaţi în sistemul anterior. Dar, în zilele noastre, s-a ajuns ca sistemul democraţiei universale să-şi arate pe deplin absurditatea.

De exemplu, ce anume l-ar califica pe un om pentru a face parte "de drept" din Senat? Si ce categorii sociale ar continua sa aiba drept de vot?

Vechile Constituţii defineau cine accede la demnitatea de senator pe viaţă şi, în parte, ele pot fi aplicate şi astăzi, cu modificările de rigoare. Mai exact, e vorba de a ţine cont că trăim în timpuri în care contraselecţia deja a operat. A fi preşedintele Înaltei Curţi vreme de un anumit număr de ani, lucru care în Constituţia României Clasice oferea demnitatea de a fi senator pe viaţă, nu mai înseamnă acelaşi lucru ca atunci. Pe de altă parte, funcţii precum şefii (sau delegaţii) principalelor culte, sau Preşedintele Academiei Române, ori cei care au fost rectorii unor Universităţi de prestigiu timp de două sau trei legislaturi şi altele de felul acesta pot furniza un pool din care o viitoare Constituţie ar putea alege demnităţi senatoriale.

Toate categoriile sociale ar putea avea drept de vot, dar nu de vot egal, ci în bază cenzitară. Pentru început, acest principiu cenzitar ar putea fi introdus numai într-una dintre camere, fiindcă oricum suntem în situaţia absurdă ca singura diferenţă dintre camerele parlamentare să stea în norma de reprezentare. Socotesc că, cel puţin în ceea ce priveşte Camera Inferioară, care are atribuţii tradiţionale privind Bugetul ţării, votul egal este cu totul ilogic. De ce ? Fiindcă este absurd ca cineva care nu a cotizat nici cu un leu la Buget să aibă aceeaşi capacitate de a influenţa Bugetul pe care o are altcineva, care a cotizat poate milioane de lei. Dacă, de exemplu, eu aş înfiinţa o societate comercială, să spunem "Sticla S.R.L." şi aş prevedea prin statut că acţionarii au vot egal indiferent de participaţia lor, oricine ar fi de acord că ar trebui să fiu bătut în cap să vin cu astfel de propunere. Sau că cine ar participa la o asemenea societate este încă mai bătut în cap ca mine. Dar, dacă acest lucru este valabil referitor la o societate şi la Statulul ei, de ce nu ar fi cu atât mai valabil la o ţară şi la Constituţia ei?