Eu as cununa pe oricine mi-ar cere asta, daca as avea posibilitatea....dar cred ca e de ajuns si sa pui o piatra la temelia unei casnicii, sa ajuti un cuplu sa isi inceapa viata in Dumnezeu, asa cum pot ei..cu pasi mici, mai mari....
Pana la urma avem certitudinea ca ai nostri copii ne vor asculta intotdeauna, sau vor face cum vom zice noi..sau ne asumam responsabilitatea, si facem tot ce putem...si Dumnezeu implineste de fapt?
Chiar si daca au ales data nuntii intr-o zi de post, au primit dispensa...etc, pana la urma vor sa se cunune, iar daca ar fi atat de ingrozitori, nu ar face nici macar asta.
Nu ii cununam noi, credinciosi fiind, de teama ca nu ii vom putea ajuta cat ne vom dori...poate ii cununa altii ca ei, de la care nici macar un sfat bun nu vor primi, sau poate ii cununa altcineva....mai bun...greu de zis, dar eu i-as cununa.
|