[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mihai36

1- votul cenzitar si cel popular au ajuns sa aibe acelasi rezultat = burghezocratia.

Dacă, într-adevăr, votul cenzitar ar putea duce la ceea ce numiţi "burghezocraţie", nu acelaşi lucru se poate spune despre votul popular (egal). Eu nu prea văd burghezi în parlament. Văd ţărani veniţi la oraş, văd ciobani îmbogăţiţi peste noapte şi ajunşi în Parlamentul European, etc. Puţini burghezi autentici, clasă, dealtfel, care nu a ajuns niciodată în istoria noastră la maturitate socială.

2 -nu este nici o diferenta notabila intre un rege si un presedinte , unul sta doar pina la moarte sau pina la demisie , celalalt pina la terminarea mandatului.

Şi totuşi, una dintre diferenţe aţi menţionat-o deja. Ca regulă generală, "durata de funcţionare" ca să zic aşa a unui rege în comparaţie cu un preşedinte este una mai lungă. Dacă mai adăugăm şi faptul că, în principiu, regele aparţine unei aceleiaşi familii, pe câtă vreme nu întotdeauna preşedintele aparţine unei aceleiaşi coterii, ajungem la concluzia că altă diferenţă între cei doi stă în durabilitatea politicii unui rege faţă de aceea a unui preşedinte. Politică ce poate fi mai bună sau mai proastă în cazul regelui, asta e altă discuţie. Dar este de aşteptat să fie mai durabilă.

-ar trebui stabilit succint care ar fi coordonatele unei orinduiri care sa fie pe placul lui Dumnezeu si al majoritatii.- din punct de vedere al relatiilor profesio-economice dar si din punctul de vedere al capacitatii conducatorilor.

in filozofia si practica ce tine de ierarhie se cunosc mai multe sisteme in afara de democratie si dictatura.
-teocratia - conducere religioasa- clerici sau reprezentanti oameni religiosi
-tehnocratia- conducerea din partea specialistilor pe domeniul respectiv
-meritocratia -selectionarea dupa caracter -executata de oameni care pot citi caracterul omului dincolo de aparente (de psihologi, sfinti, empatici).

Oricare formă de guvernământ poate fi pe placul lui Dumnezeu sau poate să fie împotriva lui Dumnezeu. Se poate imagina o democraţie creştină (precum Veneţia) sau o monarhie păgână, precum Imperiul Roman. Poporul lui Dumnezeu a rămas la fel, şi în vremea teocraţiei (Judecătorii), şi în vremea Regatului Unificat ori a "Regatului Fărâmiţat" (Regi) şi chiar sub ocupaţie asiriană sau romană.

-idealul ce tine de relationarea economica ar fi un sistem socialist- fara patroni si sclavi , proprietate colectiva, eventual particular colectiva in care patronii sa fie proprii muncitori cu sarcini impartite dupa abilitati iar rezultatele impartite dupa efort si necesitati -ca intro familie (asociatie familiala, chibut, etc).

Mulţumesc, dar cred că, din cauza diferenţei de vârstă, eu m-am săturat de sistem socialist şi de proprietate colectivă. Vreau un sistem normal şi o proprietate normală. Cât despre "principiul repartiţiei" ("de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi), să nu mai aud niciodată.